Costin Petrescu

COSTIN PETRESCU (n. 26.11.1947, București)

Descendentul unei familii de intelectuali interbelici, Costin beneficiază încă de la vârsta de 4 ani de câteva studii de pian și cu un talent nativ „percutiv” este încurajat de un prieten de familie, celebrul toboșar Sergiu Malagamba. După școala primară absolvită la școala din strada Mântuleasa, celebră datorită lui Mircea Eliade, devine elev al liceului „George Coșbuc”. Este perioada în care, împreună cu niște elevi de la școala greacă, activează în Formația THE PIONEERS, nume dat chiar de el. În 1964, anul Olimpiadei de la Tokyo, numele trupei devine Olympic ’64.

Formația participă la diverse evenimente, apare la TVR și face înregistrări Radio. Urmează cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, fiind unul dintre membrii fondatori ai Club A. Împreună cu Dorin Liviu Zaharia („Chubby”) și Picky Inglessis, participă la partea conceptuală a unor proiecte muzicale de anvergură. Pentru a înșela cenzura, într-un spectacol în care se interpretau piesele formației The Beatles, textele românești copiau onomatopoeic pe cele britanice. A urmat spectacolul prezentat la prima ediție a Festivalului Club A (1969), „Dodecameronul focului alb”, inspirat de Dante Alighieri și alte scrieri renascentiste și, apoi, la cea de-a doua ediție a festivalului (1971), Karma Kaliyuga, lucrare complexă, inspirată de fenomenul hippie, cu trimiteri atât la Tagore, Krishnamurti, cât și la folclorul arhaic românesc.
După destrămarea formației Olympic ’64, datorată plecării din țară a lui Picky, Costin este cooptat în formația Phoenix, participând la înregistrarea albumelor Cei ce ne-au dat nume și Mugur de fluier și a EP-ului Meșterul Manole, evoluând bineînțeles la toate concertele susținute de Phoenix în perioada respectivă. Participă, de asemenea, la diverse proiecte ale lui Mircea Florian, cel mai cunoscut fiind Ceata Melopoică. După ce contribuie la pregătirea albumului Cantafabule, se retrage din Phoenix, și termină studiile la facultatea de arhitectură „Ion Mincu”, fiind angajat ca arhitect-scenograf la Studiourile Cinematografice Buftea, și, din 1977, la Institutul de Proiectări București.

Muzical, începe colaborări cu jazz-mani precum Mircea Tiberian, Marius Popp, Dragoș Nedelcu, Dan Mândrilă, Johnny Răducanu și Cătălin Târcolea. Apare, de asemenea, pe proiectele altor muzicieni precum Mircea Florian, Nicu Alifantis, Sergiu Cioiu și alții. Dar, momentul care avea să-i schimbe destinul a fost întâlnirea cu compozitorul Iancu Dumitrescu, când a fost cooptat în grupul de muzică avangardistă Hyperion. Cu ocazia unui turneu în Portugalia, rămâne la Paris, unde se dedică activității de arhitect, devenind șef de proiect la una dintre cele mai cotate agenții de arhitectură din Franța, cabinetul „Jean-Jacques Ory”. Printre mai multe lucrări arhitecturale de anvergură, se află și Washington Plaza, un imens proiect de restructurare al centrului de afaceri cu același nume din Paris. Revine în România în 1992, cu prilejul concertelor Poenix, continuând de-a lungul anilor colaborările mai vechi cu Mircea Florian sau Mircea Baniciu. În 1997, a înființat societatea „Magic Sign”, un business destinat importului de tehnologie franceză în construcții și arhitectură.