Cristina Georgiana Joița

Cristina Georgiana JOIȚA (n. 2 aprilie 2003, București) scrie poezii, pictează, și a  ilustrat volumul de versuri al Mirelei Vișan – Poezii cuibărite în mâna dreaptă (Casa de pariuri literare, 2019).

Cristina Georgiana are 16 ani și locuiește în prezent în orașul Ovidiu, județul Constanța. În afara faptului că scrie poezii și pictează, este pasionată de make-up, iar personajele ei literare preferate sunt Holden Caulfield și Micul prinț.

De curând, câteva dintre poeziile și picturile ei au apărut în revista Observator cultural. De altfel, Cristina Georgiana vrea să țină un blog și se pregătește să publice o carte cu toate poeziile și desenele ei.

Dacă cineva i-ar cere să spună ceva despre sine, ea s-ar descrie astfel: ,,Sunt un om oarecare, la fel ca toți ceilalți, am multe visuri, sunt cu capul în nori, mă consider o persoană înțelegătoare, încerc să mă reinventez în fiecare zi și vreau să fiu o persoană din ce în ce mai bună”.

De ce ai ales acest titlu – Dincolo de cuvinte?

Am ales acest titlu deoarece am trecut dincolo de barierele mele, dincolo de temeri, dezamăgiri, răutate, și așa am găsit doar bunătate. M-am întîlnit cu un copil revoltat, supărat nu pe cei din jur, ci pe faptele lor uneori inconștiente. Nu am urît oamenii niciodată, doar mi-am pus bariere, și spun „dincolo de cuvinte“ deoarece nu se poate explica numai în cuvinte ceea ce sufletul vrea să înțeleagă. Și un film în altă limbă are nevoie de subtitrare.

Ai o poezie care începe așa: „Aș vrea să fiu reparator/ Și să repar de toate./ Dar cum pot să repar/ Sufletele copiilor/ Care sînt crispate?“. Cine sînt copiii, Cris? Ne poți vorbi puțin despre copii? Sînt copii pe care îi cunoști?

Acești copii sînt niște luptători, sînt niște soldați bravi care luptă cu o boală grea cu mîinile goale, dar care au sufletul plin de emoție, sînt copii care s-au maturizat prea devreme, care azi, privind la ei cei din trecut, nu se mai regăsesc. Acești copii sînt prietenii mei, inspirația mea, așa cum îi numesc eu, sînt micii mei eroi. Deoarece au trecut prin multe, dar dacă o să le priviți cu atenție ochii, nu o să vedeți acolo decît urma iubirii. Sînt eroi deoarece au trecut prin flăcări, prin foc, dar atunci cînd vin în fața mea îmi spun: „Totul va fi bine“. Oare există o bucurie mai mare ca aceasta? De a le vedea curajul știind că, dacă ai fi măcar pentru o secundă în locul lor, ai alege să fii laș, să fugi. Ei bine, ei nu sînt niște copii, ei sînt totul pentru mine.

un interviu cu Cristina Georgiana Joița în Observator cultural, aici