gândul din bucătărie / ziza natur

Seria Poezie / Colecția DEBUT

septembrie 2020, 54 pagini, 13,5 lei

ISBN 9786069901496

cu sprijinul AFCN

Cânt jazz prin jungle amazoniene (sau cel puțin, asta visez să fac, cum zice Nora Iuga), bucătării cu faianță albă sau săli de clasă neaerisite. Arunc vorbe pe hârtie și mă mint că-s literatură, scriu muzică de parcă aș merita un astfel de privilegiu. Am un nume diferit pentru fiecare alter ego al meu și îmi place să mănânc ecleruri. Adesea uit câți ani am, crezând că timpul așteaptă până îmi găsesc buletinul într-o geantă plină cu mere, cartofi și creioane colorate.

În varianta plictisitoare, de care nimănui nu-i pasă, Ziza Natur este Eliza Nirlu și s-a născut la Constanța, pe vremea când Whitney Houston și Backstreet Boys erau în vogă. Iar acesta este volumul ei de debut. A studiat d’ale culturii, muzică și teatru, dar când vine vorba de poezie, contează doar studiul cerului, nu?! Așa că rog cititorii, când deschid o carte, să uite de autor și să se împreuneze cu ceea ce contează cu adevărat pentru eternitate: cuvântul.

cum să imiți ceva ce nu vrei să fii

Numele Ziza Natur, scris de mînă pe coperta unei plachete de versuri, semănînd mai degrabă a carte de bucate decît de poezie, mi-a adus brusc în minte un cunoscut dicton latin – „nomen est omen”. Nu știu dacă veți înțelege de ce, fiindcă eu nu sînt prietenă cu logica și argumentele mele se bazează mai curînd pe intuiție… Pe Ziza Natur am remarcat-o prima dată la Muzeul Literaturii Române, într-o sală plină ochi de elevi și studenți cărora urma să le vorbesc despre poezie, adică „despre mine”, așa cum voi face și acum, căutîndu-mă prin ascunzătorile volumului de debut al Zizei Natur. Coperta e șocantă, dar foarte apetisantă – iată și rima – are în centru un „ochi” cu gălbenușul ațîțător și tare, înconjurat de diferitele detalii ale unui trup gol de femeie, al cărui chip nu se-arată decît din spate, înfășurat într-un prosop roz. La ieșirea din scenă, o țigară aprinsă! Tot ce v-am dezvăluit pînă aici e doar încercarea de-a vă face să descifrați „gîndul din vis”, ceea ce e totuna cu „Gîndul din bucătărie”, titlul acestei plachete derutante. Ziza Natur, autoarea acestor „năzbîtii”, e greu de fixat într-o clasă anume ca în Tabelul lui Mendeleev. Imaginați-vă o fetiță-femeie, păpușă, cantautoare, poetă, cîntăreață de jazz, bucătăreasă, militantă statornică a jocului cu baloane de săpun, descendentă din stirpea „artiștilor nebuni” care umblă cu creierul întors pe dos și scrie cum vorbește-n vis limbi, unde subiectul și obiectul se află pe continente diferite, cum ni se-ntîmplă tuturor în somn, dar noi le punem la locul lor cînd ne trezim și le dăm sensul pe care-l vrem, cînd ele, visele, tocmai asta nu vor, fiindcă sensul e totdeauna subiectiv, adică mincinos. Numai cel nealterat de logică, cel care nu se înțelege e pur. Cîtă nevoie avem de nebunia cuvintelor în stare liberă! De-asta spun eu mereu că numai poezia care nu se-nțelege e adevărată! Citiți-o și recitiți-o pînă vă veți găsi!

Ziza Natur e pentru mine o revelație și o derută în același timp! Din ce mă adîncesc mai mult în „cartea ei de bucate” disting tot mai clar mirosurile și gusturile ei adevărate! Sper să vă treziți odată, măcar voi, cei care ați învățat ce-nseamnă „stil”, nu numai de pe facebook, pardon, și nu frecventați raioanele cu marfă de folosință imediată per pedes, care satisfac toate gusturile, toate măsurile, toate vîrstele și, mai ales, toate buzunarele! Chiar ați uitat să vă mirați, voi tinerilor, voi suavi lungani?! „Sînt multe dincolo de înțelegerea ta, Horatio!” îi spunea Hamlet lui Horatio… citez din memorie. Și mie mi s-au întîmplat multe „inexplicabile” și pe astea, tocmai fiindcă ne intrigă, reușim să ni le explicăm pînă la urmă. Nimic nu e fără rost pe lumea asta. De-asta mi se pare că spunem prea ușor: „aici nu-i nimic pentru că peste tot e ceva!” Mie mi-a apărut odată în vis Calul alb împăiat din vitrina unui magazin de pielărie și mi-a spus: „Clujul e o fată mare!” și-am aflat ulterior că patronul făcuse facultatea la Cluj… sau altădată marele poet Oskar Pastior mi-a scris o dedicație – „pentru nora, femininul norilor!” – sau, de curînd, tot într-un vis, numai o voce: „sub noi e o moară, le turuie gura furnicilor!”

Poeta Ziza Natur are ceva în comun cu fetița Eliza Nirlu… Qui se ressemble s-assemble, de-asta Nora Iuga a remarcat-o atunci, la muzeu, din cei aproape o sută de spectatori! Pentru coroana formată din 15 codițe de păr multicolore de pe cap, singura care, în loc de flori mi-a adus o pungă de plastic cu ardei grași, castraveți și mere și mi-a spus că tot ce-și dorește mai mult și mai mult e să cînte jazz într-un luminiș de junglă amazoniană. Citiți Ziza Natur ca „șnițel natur” sau „cartofi natur” sau „langues de chats”, că se pare că tot ce-i langue ține de gastronomie și, culmea, nu îmi pot explica de ce limba gustativă are la dispoziție atîtea feluri de mîncare și limba vorbitoare atît de puține. Ei bine, și-acum, după ce v-am bîrfit-o atît pe această poetă natur, haideți să gustăm și niște preparate Specialitatea Casei Natur!

„puloverul s-a scămoșat/ singurătatea e periculoasă/ vrei să rămîi/ în cîmpul cu albăstrele/ definitiv/ să scrii o melodie fără versuri/ imnul gîndacilor de bucătărie…” („ocluzie”)

„îmi vine amețeală cînd mă trezesc/ somnul rațiunii nu dansează cu ochii dechiși/ de-aceea nu merg la petreceri/ mi-e frică să nu-mi rup tălpile palmelor// anul ăsta nu mai consum carne/ știi bine cît mi-ai lipsit…” („tanța și costel”)

„cel mai bine scriu dimineața/ după-amiaza e dimineața serii/ se răcorește toată zeama asta/ și-ți lasă un gust cam acru/ mai bine e să semeni c-o rubarbă/ ori o iubești ori o urăști/ nu mă mai deranjează că seamănă cu/ un ziar spălat cu lacrimile doamnei de la chioșc…” („cruzime”)

„dacă s-ar opri toate semafoarele în același timp/ apoi ar porni toate în același timp/ a făcut deja altcineva asta/ normal că tu nu ești niciodată originală/ dar cică ar atenta la siguranța națională/ da de unde/ se mai înprietenesc și oamenii/ dacă n-ar avea loc accidente ei nu s-ar cunoaște niciodată…” („chioșc”)

„am ajuns să-ndrug verzi și uscate/ ieri nu am mai mîncat mere/ o performanță/ cine sînt eu/ lasă că toți fac așa/ și ce eu sînt toți/ mă doare hîrtia/ mă doare găndul// mă mai scap și eu uneori…” („mere verzi”)

Iată, v-am oferit cîteva „picanterii gustative”, pregătite de năstrușnica Ziza Natur în bucătăria proprie, doar, doar ne-o scăpa de ispita incontinentă a grătarelor, pe care le cărăm cu noi la munți și la moaște, la munte, la mare și-n orice-mprejurare… unde mirosul de „minciunele” și de „răbdări prăjite” zău că nu mai e deloc îmbietor!

Nora Iuga

ocluzie

 

puloverul s-a scămoșat

singurătatea e periculoasă

vrei să rămâi

în câmpul cu albăstrele

definitiv

să scrii o melodie fără versuri

să scrii o poezie fără cântec

imnul gândacilor de bucătărie

am visat că i-am făcut cadou

un cofrag cu ouă

valurile ce se sparg între vintrele mele