Pe cont propriu (un dialog de un cristian) de Florin Hălălău

Pe cont propriu

Detalii:

  • Autor: Florin Hălălău
  • Format: 110×180 mm
  • Colecția Interviu
  • Preț: 20 lei
  • Pagini: 96
  • Apariție: 2017
  • ISBN: 978-606-8628-53-0
  • Disponibil: da

Formația de inginer e privită mai mereu ca un impediment. Ba c-ar fi prea multă ordine, prea multă asigurare (de viață?), prea multă detașare de micii și muștarul mondenităților literare la tot pasul. Cît te-a (dez)avantajat această viață pe cont propriu, neasistată 100% literar? Fără-ndoială că a fost și ceva timiditate la început, o doză de suprarespect arătat mediului literar contaminabil…

Am scris poezie cu mult înainte de a deveni inginer. Am fost și ordonat (unii ar spune pedant) de cînd mă știu. Este adevărat însă că am debutat în Adevărul Literar și Artistic după absolvirea Chimiei, așadar eram deja inginer. Îmi amintesc că șefa mea de atunci a fost foarte plăcut impresionată cînd i-am arătat revista, așa că am avut cîteva zile mai liniștite. Anul următor, am trimis texte la România Literară Constanței Buzea, care mi-a răspuns favorabil la „Poșta Redacției“. Toată perioada anilor ’90 am citit foarte multă poezie. Locurile unde o găseam erau Librăria Academiei de pe Calea Victoriei (lîngă Biserica Zlătari) și Cartea Românească de pe Luigi Cazzavillan, organizată de Mircea Nedelciu. Niciuna dintre cele două librării nu mai există astăzi. A fost o perioadă de acumulări, așa că, atunci cînd a explodat și la noi internetul, eram tobă de poezie română contemporană. Activitatea profesională într-un domeniu străin literaturii a fost și este un avantaj pentru mine. Cînd lucram în fabrică, scriam poezii lîngă utilaje, am avut și eu floarea mea de menghină, despre care scria Svetlana Cârstean. Este foarte bine pentru sănătatea noastră să facem lucruri care solicită zone complet diferite ale creierului. Un text poetic, un meci de fotbal, un concert de pian, un roman polițist, o comedie cu Stan și Bran. Din punctul ăsta de vedere, am putea spune că literatura și ingineria pot coexista pașnic. Revenind la debutul consumat în 1993, am crezut că mi se vor deschide toate ușile, iar critica literară va semnala entuziasmată apariția unui nou scriitor. Acum, Dumnezeul literar îți dă, dar nu-ți bagă-n traistă. Nu am frecventat cenaclurile, nu am ieșit în față la evenimentele monden-literare, doar cînd a apărut tîrgul Bookarest am putut să intru oarecum în contact cu lumea literară. Și nu a fost niciodată vorba de un suprarespect față de mediul scriitoricesc, aș numi-o mai degrabă o bucurie de a cunoaște oameni deosebiți așa cum sînt Nora Iuga, Valeriu Mircea Popa (am avut cu el multe conversații despre cîte-n lună și stele), Constantin Abăluță, cărora le-am citit mai întîi cărțile.

Pe cont propriu este o carte hibrid, care cuprinde, într-o cheie personală, puțin din istoria Bucureștiului de altă dată și de astăzi, puțin din istoria României dianintea anilor comunismului – farmecul unor ani, ai unor locuri și al unei atmosfere care nu mai poate fi regăsită decât între coperțile unor cărți. Florin Hălălău este un scriitor pasionat de colecționism, iar în volumul proapsăt apărut, Pe cont propriu, veți afla ce înseamnă să fii colecționar de cărți, de timbre, de discuri și nu numai într-o epocă în care viața avea alt ritm. ” (Stelian Țurlea)