Riduri – Mihail Vakulovski

  • autor: Mihail Vakulovski

    fotografie de Vlad Rotaru
  • prefață de: Dumitru Crudu
  • seria: poezie
  • colecția: Falanga basarabeană (coord. Dumitru Crudu)
  • format: 145×200 mm
  • nr. pagini: 80
  • apariție: octombrie 2013, ediția a II-a (2017)
  • isbn: 978-606-8342-75-7
  • disponibil: da

Riduri deschide colecția „Falanga basarabeană“ (coordonator Dumitru Crudu). Un volum al tinereții vitaliste care începe să se obișnuiască treptat și sigur cu ridurile societății cu o speranță de viață din ce în ce mai exact stabilită. Un volum de versuri care sfidează moartea prin chiar urmele pe care le lasă în urmă, ca niște tatuaje, amintirea poeziei vieții celor dragi.

Citind Ridurile lui Mihail Vakulovski am încercat să reconstitui din amănunte disparate, risipite în pagini, autoportretul autorului şi gesturile lui. Nu a fost, desigur, foarte simplu, căci autoportretul e alcătuit din fragmente ce aparţin mai multor vârste şi întâmplări petrecute în spaţii şi timpuri diferite. Lecturând cu atenţie textele, am descoperit un fapt care m-a pus pe gânduri: autoportretul fiului e zugrăvit peste portretul tatălui, care-l conţine. O mare parte din carte e raportat la el. Ridurile tatălui se transmit şi pe chipul fiului, pe care îl animă. De aici şi unda de amărăciune, supurând în colţul buzelor. Realitatea pare să fi fost translatată în poezie fără retuşuri, poetul comportându-se asemenea unui seismograf ce înregistrează pe coala de hârtie cu fidelitate frământările sale lăuntrice. Există multe bruiaje. Multă materie brută, care la prima vedere pare să dăuneze mesajului poetic. E o impresie falsă. La o lectură mai atentă vedem că liniile de forţă ale poeziei lui Mihail Vakulovski se învârt în jurul unor fapte şi întâmplări desprinse din experienţa sa cotidiană. (Nichita Danilov – Ridurile lui Mihail Vakulovski, în Ziarul de Iași, 18.11.2013)

 

-Aproape de fiecare aniversare de după 30 de ani, în „Riduri” există o poezie care marchează acest moment, de fiecare aniversare a vieții, petreceți alături de familie, acasă în R. Moldova. V-ați păstrat aceste obiceiuri, ați ratat vreodată vreun 10 august împreună cu familia?

Da, e o linie de subiect care mă ajută să prind între coperte apariţia ridurilor, trecerea timpului şi pierderea tinereţii, serviciului, încrederii, iubirii, oamenilor dragi, un fel de coloană vertebrală a volumului… Nu-mi place să fac bilanţuri la sfîrşit de an sau la ziua mea, dar de cîţiva ani îmi marchez ziua de naştere cu un existem. RIDURI adună astfel de poeme, de la 30 la 40 de ani. (interviu pe filme-carti.ro)