Rozana Mihalache

Sunt o nepoetă

Îmi spăl cuvintele cu grijă și le pun la uscat, în bătaia vîntului

Vor umbri maci în legănatul lor

Vor pierde litere

Vor construi poduri din cratime

Vor dezmierda pisici

Vor îmbrăca păsări flamingo

Vor încălzi igloo-uri

Vor vrăji sirene

Vor curăța streașina unei case în care locuiește o bătrână aproape oarbă

Se vor lupta să iasă din acatiste

Vor fi spuse la știri

Vor primi premii

Numai pe tine nu te vor atinge niciodată

Decît din întîmplare și fără să le dai prea multă importanță