Octavian Perpelea – Noaptea Sfântului Alcoolomeu

Octavian Perpelea s-a născut pe 22 iunie 1977, la București. A absolvit Facultatea de Științe Politice a Universității din București, urmând mai apoi cursurile masterale ale aceleiași instituții. A publicat poeme în Apostrof, Hyperion, LaPunkt, Luceafărul, Steaua,Timpul, Tiuk!, Viața Românească, Vorba Vine. Volume: cu dricul pe contrasens, 2015, Editura frACTalia, O formă capricioasă de poezie (Antologie), 2016, Editura  frACTalia.

 

(Pseudo?)haikuurile lui Octavian Perpelea sînt despre libertatea interioară, ca iluminare, ca satori, nu doar fiindcă străpung și destramă punctual și momentan rețeaua mecanismelor noastre de gîndire. Ci mai ales pentru că oferă o idee despre cum s-ar putea coloniza printr-un stil de viață o atare condiție de imponderabilitate. Sceptică față de plin, prietenoasă față de vid, poezia lui Octavian Perpelea reușește, în plan formal, o spectaculoasă sinteză între Zen și South Park.  (Caius Dobrescu)
Noaptea Sfântului Alcoolomeu
  • format: 121×121 mm
  • nr. pagini: 80
  • apariție: 2017
  • preț: 20 lei
  • isbn: 978-606-990-028-4
  • disponibil: da

un chestionar (decembrie 2014)

  1. Fişa individuală

Nume: Perpelea

Prenume: Octavian

Pseudonim(e) literar(e):

Data şi locul naşterii: 22 iunie 1977, București

E-mail: octavianperpelea@gmail.com

Blog/ site personal: http://cudriculpecontrasens.blogspot.ro/

Cărţi publicate (titlu, an, editura, tiraj – când e cazul):

Premii obţinute:

Colaborări: Apostrof, Hyperion, Luceafărul, Steaua, Timpul, Tiuk!, Viața Românească, Vorba vine

Cenacluri frecventate: Institutul Blecher, sporadic Euridice (în perioada post-Mincu), Vorba vine

Lecturi în cenacluri, cluburi…: CDPL Fest, Institutul Blecher, Dacă-i vineri, să fie în tramvaiul 26, PoetikA, Vorba vine, Bocancul literar

Debut în revistă: Luceafărul (2010)

Debut în cenaclu: Institutul Blecher

Debut on-line (reviste literare on-line): Tiuk!

Debut sonor (înregistrari Radio cu lecturi, casete audio difuzate public, audiobook):

Debut underground (tipărituri neoficiale, fără ISBN):

Debut în volum:

  1. Topuri (1-10)
  2. Edituri: Polirom/Cartea Românească, Humanitas, Charmides, CDPL, Max Blecher, Paralela 45, Tracus Arte, Herg Benet (deși nu-i mai apreciez atât de mult de când au cam externalizat poezia), Brumar, Art
  3. Reviste literare: Steaua, Poesis Internațional, Vatra, Echinox, Observatorul Cultural, Arca, România literară, Cultura, Orizont, Apostrof
  4. Cartea de poezie / Cartea de proză (autori români): Nu-mi este deloc ușor să aleg doar una, dar dacă e musai, o să spun că în momentul de fața aș opta pentru Jucăria mortului & Craii de Curtea-Veche ( o mai veche & nevidecabilă dragoste)
  5. Bloguri / Site-uri culturale: Urmăresc frecvent Tiuk!, Bookaholic, poetic.ro, fdl.ro, subcapitol.ro, blog.cdpl.ro, ospoetic.blogsport.ro, acidhumanix.blogsport.ro, hyperliteratura, http://chestiilivresti.blogspot.ro/
  6. Întrebări cu răspuns opţional:
  7. Ce ţi se pare „în regulă în literatura română actuală?

Faptul că parcă avem o diversitate destul de mare de direcții, precum & lipsa condiționărilor legate de publicare, că nu mai există cenzură ideologică (așa cum se întâmpla înainte de ’89) sau o atât de mare cenzură economică (& haos) ca la începutul anilor ’90. Nu că acum multe edituri n-ar fi cu un picior în groapă, doar măcar există „o plajă mai largă“, deci implicit șanse mai numeroase de publicare pentru cineva care scrie. Desigur, treaba asta poate avea și reversul ei (a se vedea inflația de carți de o valoare îndoielnică).

  1. Ce ţi se pare „în neregulă?( ce te intrigă/nemulţumeşte/„atacă)

„Lenea, răutatea și minciuna“. Joking… Cele mai deranjante lucruri îmi par sectarismul – care este a fi mai degrabă o racilă decât o afecțiune generaționistă- și o anume promiscuitate, cei din clubul aristocratic îi cauționează prea des pe cei de la peluză.  Mă rog, mă opresc aici, nu vreau să las impresia că aș considera că literatura română e un soi de pahar cu două părți goale. A se vedea că mă refer mai degrabă la lucruri ce țin de profilul moral decât de chestiuni mai de substanță, pentru că nu m-aș aventura la o radiografie care ar presupune o anumită intimitate cu un subiect pe care-l cunosc mai degrabă la modul periferic.

  1. Ai vrea să trăieşti din scris? (dac[ da, cum vezi posibil acest lucru sau cum reuşeşti acest lucru)

Nu mi-a trecut prin cap ca aș putea să trăiesc din scris. Nici dacă s-ar putea trăi din scris nu cred că eu aș reuși o asemenea performanță pentru că sunt extrem de leneș & nu cred că poți să-ți asiguri supraviețuirea cu o carte la 10 ani. Și chiar dacă ar exista un astfel de tărâm paradisiac, nici nu cred că aș vrea, pentru că orice devine meserie îmi repugnă, orice plăcere devenită oarecum obligație îmi pare odioasă.

  1. Cum „cuantifici” performanţa în literatură? (premii, nr. de cititori, statut literar…)

Premiile îmi trezesc suspiciunie atâta vreme cât nu umblă cu criteriile la vedere & când știu câte ravagii face mica întelegere balcanică în societatea românească… Numărul de cititori iarași nu cred l-aș folosi drept criteriu pentru că nu cred în democrație în afara zonei politice. Totuși, atunci când vad că autorul x e publicat la o editură (decentă) din afara granițelor, atunci încep să cred că avem de-a face cu performanță literară.

  1. Ai un model de performanţă?

Asta sună a întrebare de Gazeta Sporturilor. 😀 Cred că modelul meu este mai degrabă un contramodel dintr-o oarecare perspectivă. Cel puțin dintr-un unghi cantitativ, opera mateină este de o parcimonie morbidă. Mie autorii cu operă corpolentă îmi trezesc suspiciuni de cele mai multe ori. Prefer un autor care nu se considera neapărat scriitor  (sau nu în primul rând asta) și care a scris o operă subțire, dar consistentă și seducătoare.

  1. Ce ar trebui să includă un management literar performant?

Nu prea e tarlaua mea, aș prefera să nu răspund, despre ceea ce nu se știe, să nu se vorbească, așa cum spunea un clasic.

  1. (Auto)portret
  2. Un autoportret (în cuvinte): Cred că m-ai prins într-o perioadă mai masochistă, așa că o să spun că m-am descris cu o destulă acuratețe în romanian psycho drept un jeg miop cu dinții strâmbi, un om în retragere.

2.Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra): Nu m-aș încadra în vreo generație, iar afirmația asta nu vine dintr-un soi de superbie. Am avut cu totul alt parcurs decât cei din generația mea (vorbesc din punct de vedere biologic). Să-ți dau un exemplu: prin 2000 & pic mă aflam în Librăria Eminescu și mi-a căzut în mână – din întâmplare- primul volum din Dosarul cenaclului Euridice. L-am răsfoit și după două-trei minute l-am pus înapoi cu dezgust considerând că poezia contemporană românească este doar un sport al troglodiților. Mai avusesem contacte vagi cu poezia contemporană pe vremea când beam foarte des în Club A. M-am intersectat de câteva ori cu cei de la Fracturi, însă foarte rar am avut curiozitatea să-i ascult.

  1. Ce-mi/ce-ți doresc eu ție?
  2. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor?

Îmi doresc sa devin un scriitor, căci cu riscul de a părea cabotin, nu mă simt așa ceva în momentul de față.

  1. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule?

Să nu-ți dispară entuziasmul și pasiunea pentru lectură.

VII. Ce-aş cere / pretinde:

  1. Unui editor căruia îi predau manuscrisul

O comunicare minimală, nu cred că e loc nici din autism din partea editorului, nici de pisălogeală din partea autorului.

  1. Unui jurnalist care mă intervievează

Să aibă întrebările relevante la el, să aducă în discuție lucruri care ar putea eventual interesa pe cineva și să evite întrebările complezente.

  1. Unui juriu la un concurs naţional de debut

Spun că onestitatea ar fi suficientă (asta presupunând deja că cei din juriu au o anumită   competență literară).

  1. Unui agent literar

Adaptând ușor o maximă a lui la Rochefoucauld, aș putea spune că agentul literar este asemeni unui strigoi, toată lumea vorbește de el, însă mai nimeni nu l-a văzut.

  1. Unui organizator de festival literar

Să invite autori cât mai diverși & să-și respecte angajamentele. De asemenea, să facă o promovare cât mai profi, să ajungă la lecturi și alții decât rudele & prietenii scriitorilor.

  1. Cel mai…

Bun poem al meu este: cu dricul pe contrasens. De fapt nu știu dacă e neapărat cel mai bun, dar de el mă simt ceva mai atașat, dacă pot spune așa.

Important aspect pentru mine ca autor este să scriu doar când am ceva de spus, să nu fac goblenuri literare.

Cea mai…

Mare gafă făcută de când „activez” în literatură a fost…

Sunt de relativ puțină vreme în zona asta, așa că nu prea am avut ocazii, dar am toată încrederea în viitor.

Cea mai mare emoţie am avut-o: Cred că e destul de clasic, dar cea mai mare emoție am avut-o la prima lectură

Cei mai…

Mulţi bani i-am câştigat pe volumul… good joke

Fericiţi oameni pe care i-am făcut cu o carte de-a mea… momentan nu e cazul. Cred că cei mai fericiți vor fi cei care nu vor citi cartea (voi avea grijă de asta). Bunicile, mătușile, unchii, cei care respectă ideea de carte mai mult decât unii care activează în zona literară, deși ei nu mai citesc de multă vreme.

  1. Dacă…

Ar fi să schimb ceva din traiectoria mea literară, aş schimba… Regret și acum că există câteva texte jalnicuțe postate pe unele site-uri, prefer să nu le numesc. Nu spune poporul roman cu milenara lui înțelepciune că graba strică treaba…?!

N-aş mai scrie, ar fi… poate mai mult soare-n Lehliu.

N-aş mai putea scrie ar fi… un pic mai greu de îndurat viața. Poezeala e și un soi de supapă (știu că sună cheap).

-mi pare rău de ceva, e că… e că nu m-am apucat de scris mai devreme sau că la un moment dat m-am apucat, nu mă pot decide încă.

E să pun o întrebare suplimentară în acest chestionar şi să şi răspund, aceasta ar fi… Întrebările mele ar putea fi mai proaste decât răspunsurile, deci prefer să mă abțin.

  1. Publicul. Să ne gândim puțin la ideea de public.

Care e publicul de care ai nevoie?

Există o cifră minimă dincolo de care publicul te motivează sau rămâne doar o noțiune abstractă? Ce mesaj ai pentru publicul tău actual?

Nu prea cred în ideea de public, cel puțin în ceea ce privește poezia. Imi aduc aminte de Eugen Ionescu care spunea că poezia nu e pentru public, poezia e pentru poezie, publicul preferă șansoneta.

Dar pentru cel viitor, care va citi acest mesaj peste câțiva ani?

Hallo spaceboy.

Ce așteptări ai de la public?

La ce am spus mai sus despre public, ar fi culmea să mai am și așteptări de la el.

Cauți publicul sau îl lași pe el să te caute?

Eu cred în ideea că trebuie să te promovezi cât de cât singur (dar să o faci fără să agasezi lumea & fără să te iei prea în serios)

XII. Să presupunem că ești proprietarul unei librării. Ce faci în prima lună?

Fug cu banii de salariu. Acum serios vorbind, nu aș deschide niciodată vreo afacere din simplu motiv că sunt complet „afon“ în materie de biznis. Dacă dorești să bagi pe cineva în faliment, convinge-l să mă ia drept partener.

Să ne imaginăm că lansezi un concurs literar. Cum s-ar numi?

Pielea de găină.

Să ne gândim că lucrezi la o strategie națională de promovare a scriitorilor români. Cu ce te gândești să începi campania?

O formă de onestitate mă face să spun pas și acestei întrebări.

(răspunsuri date pe 16 decembrie 2014)