Acumva – George Geacăr

4.00lei

Categorie:

Descriere

lucrurile nu sunt așa cum par și să n-ai încredere în nimeni sunt mesajele. sigur că amintirile sunt impresii consolidate, mineralizate, contradictorii. una auzeai într-un anume context social, la școală să zicem, la căminul cultural al comunei, un fost conac boieresc, la primărie unde era un avizier cu aspecte critice prezentate în versuri, alta în casă. tata și mama își pierduseră tinerețea din cauza războiului, dar de ce m-ar fi privit pe mine asta? mă privea, pentru că tata venise invalid din război și statul regal îi acordase o medalie și o pensie de invalid de război. statul comunist i-o tăiase, pentru c-a luptat doar în est. așa ca familia nu avea nicio sursă de bani, ca să-mi cumpăr caiet și creion trebuia să mă duc cu ouă la magazinul sătesc. aveam de mâncare, laptele vacii adunat în oale de pământ la care, da, da, lucram cu lingura pe deasupra, ouăle găinilor prăjite în tigaie cu jumări de porc, mmm, roșiile și castraveții din grădină, cartofii, porumbul fiert sau copt. aveam de mâncare și mi se părea normal să avem, aș fi putut să am o copilărie și fără mâncare, cum aveau alții, îmi dau seama acum, atunci nu apreciam suficient asta, nici chiar faptul că duminica mama tăia o găină sau prăjea pește adus de tata de la bucurești. căci tata începuse să facă naveta la bucurești, ca majoritatea bărbaților din sat care aveau un servici pe la balastiere sau pe șantierele de construcții. așa a trecut copilăria, stând singur acasă și citind, frații cu mult mai mari decât mine pe la școli, mama pe câmp, tata la lucru pe unde găsea. și așa au trecut anii de școală din produlești,  unde luam premii și recitam moartea căprioarei pe la serbări, anii de liceu și internat la titu, în aceeași uniformă patru ani încât prinsese luciu de la călcat și cu același palton, pe care de fapt nici nu-l purtam fiind prea greu, îl duseseră la croitor să-l întoarcă pe dinăuntru, că era lung, ca să aibă apoi de unde-i da drumul în caz că mai cresc, și ani în care avusesem bursă de merit, așa încât ai mei nu-mi plăteau cazarea și masa. o problemă a intervenit cu facultatea, cine o să mă țină acolo? dacă vreau facultate, musai să iau cu bursă, altfel cum. soluția a fost că n-am luat deloc și am plecat la armată un an și patru luni. iar când m-am întors de la oaste a trebuit să muncesc ca să am bani și m-am angajat la o fabrică de frigidere din găești ca muncitor necalificat, altceva ce puteai să faci? aș fi putut să suplinesc prin învățământ, dar nu-mi plăcea, mai bine băgam șuruburi în frigidere și făceam naveta acasă cu târâșul, un autobuz articulat plin de navetiști de la țară, ca mine. cum-necum, am făcut și facultatea de litere din bucurești și iacătă-mă-s profesor, mare scofală, eu aș fi vrut ziarist. m-am făcut și ziarist mai târziu, după 89, m-am făcut și activist civic în alianța civică, am luptat pentru democrație cu pana și cu fapta, am încercat și politica în partidul alianței civice, unde erau mulți scriitori dar și alți actuali politicieni, am fost candidat la parlament din partea partidului alianței civice pe listele cdr, dar n-a fost să fie, ori eu pentru politică, ori politica pentru mine. și până la urmă am rămas în învățământ, ceea ce n-aș fi crezut la douăzeci de ani. dar, lucrurile nu sunt cum par, nu suntem deloc ce părem.

george geacăr


Este un copil căruia îi place să citească și să înregistreze poveștile de pe uliță și din satul lui, un premiant cu o mamă care „râcâie pământul” și un tată invalid de război, amândoi semianalfabeți. Într-o zi, un „tovarăș” vine la școală să-i întrebe pe elevi dacă tații lor au luptat în război și până unde au ajuns. Pentru că tovarășul îi rugase să răspundă sincer, I. îi spune adevărul. În timpul orelor de atelier de la liceu, se strică menghina la care lucrase I. și un alt coleg, dar I. va suporta consecințele și o va face fără să crâcnească pentru că a învățat că, odată ce ești considerat vinovat, vinovat rămâi. La examenul de admitere la Facultatea de Litere din București va avea un șoc: profesorii îi cer să-și spună părerea personală despre opera literară care îi picase la examenul oral. Este înrolat în armată, apoi se angajează la o fabrică de frigidere ca să strângă bani pentru a da iar admiterea la facultate. Scrie poezii, frecventează un cenaclu literar și ajunge să fie anchetat de securitate.

Evenimentele acestea cheie fac din personaj un inadaptat care nu simte niciun strop de revoltă, nu urmărește să repare nedreptatea, doar înaintează în viață, trăind în minte, în imaginație, așa cum a făcut-o încă din copilărie, când a învățat că lucrurile nu sunt așa cum par și că nu trebuie să ai încredere în nimeni.

 Diana Geacăr

 

George Geacăr

A absolvit Facultatea de limba și literatura română din București. A fost profesor la școala Răzvad.

A frecventat cenaclurile Amfiteatru și numele poetului. A citit în cenaclul Euridice. A condus cenaclul din Târgoviște.

A debutat în Amfiteatru și Luceafărul, în ianuarie 1979.

Cărți publicate: întâmplări cu creierul meu, poeme, editura Cartea Românească, 1997 (Premiul de debut în poezie al Asociației Scriitorilor din București); concert pentru coarde vocale și nervi, poeme, editura Cartea Românească, București, 2002; Marin Preda și mitul omului nou, eseu critic, editura Cartea Românească, 2004; eu. zise el, poeme, editura Vinea, 2005; zoom. gaura de vierme, poeme, editura Casa de pariuri literare, 2013.

Informații suplimentare

Anul apariției

2016

ISBN

9786068628813

Nr. pagini

206