Despre debut. Istorii personale – coordonator un cristian

0.00lei

Descriere

Autori: Constantin Abăluță, Ramona Boldizsar, Ionelia Cristea, Dumitru Crudu, Cristina Dicusar, Doina Ioanid, Cristina Ispas, Mihai Ivașcu, Angela Marcovici, Ștefania Mihalache, Oana Cătălina Ninu, Dora Pavel, Daniel Pișcu, Florina Pîrjol, Alice Popescu, Cristina Stancu, Robert Șerban, Elena Ștefoi, Călin Torsan, Anca Zaharia.


Proiect co-finanțat de AFCN


Volum distribuit gratuit în limita stocului disponibil. Taxa de livrare se achită de către cumpărător (15-40 lei, în funcție de localitate).


 


Debutul în literatură

Pentru că, de câțiva ani, există o inflaţie de scriitori (pornind și de la puzderia de edituri și de la confuzia că orice volum tipărit echivalează cu intrarea în literatură și asumarea titulaturii de scriitor de către orice nume afișat pe o copertă oarecare), debutul în literatură merită, mai mult ca niciodată, atenție și o discuție aparte, mai ales în condițiile create de așa-zisul internautism literar eliberator (când bloggingul generează impresia că literatura română beneficiază de o pepinieră consistentă de viitori scriitori care se manifestă pe Internet, tot mai departe de revistele literare sau de criticii literari contestați pe motive de inadecvare la nou, de parcă n-ar fi evident în primul rând incapacitatea sistemului literar de a se organiza și autosusține, nicidecum inversarea rolurilor într-o susținere valorică). De fapt, sistemul literar, așa cum a fost moștenit și (re)construit în acești ultimi 30 de ani, duce spre o fundătură evidentă. Distanța dintre manualele școlare și literatura vie, dintre acel renume al meseriilor literare (scriitor, redactor de carte, corector, editor) și cota lor actuală pe piața muncii, absența agentului literar (paradoxal, în țara intermediarilor de profesie, tocmai literatura nu beneficiază de intermediari, de agenți literari), incapacitatea statului de a crea o punte între zona educațională și cultura înaltă, starea haotică a bibliotecilor, imposibilitatea întregului sistem literar de a-și păstra oameni, de a crea posturi noi și de a salariza profesioniști, toate acestea duc la această fundătură din care meseria de scriitor rămâne o curiozitate pentru marele public, învățat cumva din școală că toți scriitorii sunt morți sau că nu se poate trăi din scris, deci e o inutilitate socială. Problema, de principiu, priveşte imaginea scriitorului român (de orice vârstă). Cum este văzut şi, mai ales, perceput de ceilalți. Care este, totuşi, rolul lui în contextul actual şi cât mai poate interesa un asemenea proiect comunitatea?
În toată această fundătură se poate vorbi, fără doar și poate, despre o instituție a debutului, despre tipurile de debut, așteptările pe care le generează o carte de debut, indulgența arătată debutantului și, în definitiv, deschiderea pe care industria o are față de actul debutului. Debutul, generator de așteptări, emoții, conflicte și topuri, e mai mult stare decât vârstă, poate fi schimbat&negat, dar nu poate fi omis. Prezența lui în biografia autorului este asigurată. Cu posibilitățile tehnice actuale și cu haosul editorial, acesta poate deveni invizibil. Pentru cercetători, poate fi un semn, un embrion. Pentru administratori, un prilej bun de a organiza festivaluri. Iar pentru noi un subiect aplicat pentru a cunoaște poveștile, amărăciunile, temerile și gloria debutului spusă de foști, actuali și viitori debutanți.
În 2010, sub titulatura Debutul în literatură, la Alba Iulia a fost organizată o ediție a Colocviului Tinerilor Scriitori, program al Uniunii Scriitorilor din România, pe o temă propusă de subsemnatul. Insuficientă pentru sistematizarea unor concluzii, întâlnirea trebuia continuată cu aportul celor care au debutat înainte de 1989, pentru a se înțelege dinamica și evoluția importanței debutului. Statutul de debutant era, pe-atunci, altul. Nu doar că debutanții nu aveau acces în structurile de putere (în cadrul evenimentelor Uniunii Scriitorilor), dar debutul editorial reprezenta altceva.
În fiecare an, mai toate editurile propun debuturi și competiția pentru premiile de debut e acerbă, fie că e vorba de râvnitul Premiu Eminescu, fie că e vorba de premii locale sau, din 2009, de participarea la Festivalul Primului Roman de la Chambéry (Franța), pentru a aminti și premiile pentru proză, mai puține, dar importante. Aproape toate premiile naționale acoperă zona debutului, de la premiile Uniunii Scriitorilor până la Premiile importante acordate de Observator cultural sau Muzeul Național al Literaturii Române, de la Premiul Academiei până la multe și deloc neimportante financiar premii locale.
De la tipurile de debut până la valoarea premiilor de debut, de la piaţa debutului până la retipărirea lui, părerile şi experienţele personale ilustrează ideea că debutantul este cumva un cobai în lumea literară. Nu are, de regulă, drepturi de autor, iar politica editorială nu-l favorizează, deşi debutul beneficiază de cele mai multe premii posibile ş
i imposibile. Dar o carte de debut rămâne cumva suspendată în categoria aceasta (grupa mică), deşi, uneori, ar putea concura şi la secţiunile clasice. Cu valenţe interioare profunde şi cu un rol exterior mai mult pentru presă, debutul de după 1990 diferă radical de timpurile în care critica şi concursurile amânau accesul la publicare. Debutanţii ultimilor ani au trecut prin faza critică a desconsiderării debutului. Dar câte edituri au arătat respectul cuvenit unei cărţi de debut? Ce însemna o politică de debuturi într-un plan editorial? Trecerea de la debutul colectiv (văzut cumva ca o necesitate generaţionistă, dar şi ca o legitimare critică) la haosul debuturilor de azi a cunoscut mai multe etape. Debutul însumează cele mai multe premii, probleme, conotaţii, aşteptări, deziluzii, jocuri de culise. În numele debutului autorii au cedat uşor, s-au lăsat manevraţi, branduiţi, păcăliţi, în ultimă instanţă, şi tot în numele debutului au avut loc dispute legate de naşterea sau de apariţia unor generaţii. Dincolo de orice, debutul înseamnă mai mult decât o vârstă, o carte sau un titlu.
Iată, aşadar, un subiect inepuizabil: DEBUTUL. Prefer pluralul: DEBUTURILE. Pentru că există mai multe debuturi: cel în revistă, în volum, colectiv, în cenaclu şi, poate, audio şi video (despre sistemele editoriale aş putea vorbi, dar ar fi potrivit să vorbească mai ales autorii). Ei bine, nu ştiu dacă debutul de astăzi (când oricine îşi negociază debutul – cărţi plătite, cum s-ar spune) mai poate fi asociat cu gloria debutului de acum 30-40 de ani, spre exemplu. Deși există și pe atunci cazuri clasice de debut în regie proprie, vezi cazul antologiilor optzeciste, Aer cu diamante sau Cinci. Dar, despre toate acestea, vom citi chiar aici posibile răspunsuri la întrebări de tipul: Cum e așteptat/girat/promovat debutul, Cât contează unde și cum debutezi, Cum e văzut/revăzut/asimilat debutul? Sau vom regăsi sfaturi practice și situații concrete: tipurile de debut, Debutul și complexele lui, Debutul la liber. Cartea plătită și demonetizarea debutului, Despre debutul individual și cel colectiv, Premiile debutului și rolul lor în literatura personală, rolul cenaclurilor în debutul individual. Și, poate cel mai important, acest volum ar deschide o serie. Aceea a redescoperirii debutului.
Proiectul este unul deschis, pe termen lung, inepuizabil (vorbim despre cum este perceput debutul de toate categoriile de vârstă), are o importantă valoare sentimentală, o miză financiară semnificativă, o acoperire națională și internațională, ține de istoria literară și de reprezentativitatea unui întreg domeniu. Pentru că o industrie care-și abandonează debutanții sau îi transformă în simple ștafete nu va avea, ca principiu, un viitor prea solid.
Tocmai de aceea am ales, pentru acest proiect, câteva repere sigure: debutanți din ultimii ani, alături de autori din diverse generații care să-și istorisească poveștile debutului, asocierea cu o pepinieră de debutanți din Republica Moldova, un cenaclu care propune constant tineri autori, Atelierul de scriere creativă „Vlad Ioviță” (coordonator Dumitru Crudu), dar și o abordare multimedia, pe măsura posibilităților momentului. Nu ne-am oprit doar la poezie (regina debuturilor și cea care beneficiază de cele mai multe astfel de premii), am ales printre participanți și prozatori și critici. Lista numelor propuse e deschisă. Nici nu cred că un astfel de subiect n-ar genera interes pentru orice scriitor care se respectă.
Acest volum deschide o serie și face parte dintr-un proiect în care am încercat să integrăm poveștile debutului literar clasic (în revistă, în volum, în cenaclu) cu noile forme de debut multimedia. Tocmai de aceea am schimbat puțin și abordarea, volumul venind la pachet cu o serie de videocronici făcute unor cărți de debut de către Ramona Boldizsar, un set de audiotrailere ale unor volume de debut (montaje de Paul Burcia) și un documentar despre avatarurile debutului literar (regia Vlad Rotaru). Privite împreună, toate aceste elemente ar trebui să facă puțină lumină în problema atât de ofertantă a debutului. Un capitol la care scriitorul român a avut multe de suferit, chit că astăzi lucrurile s-au simplificat, impresia fiind mai curând că numai cine nu vrea nu debutează. (un cristian)


 

Autor

Alice Popescu

Alice Violeta Popescu (n. 27 ianuarie 1970, Buzău) a debutat în poezie la 17 ani. A publicat în revistele Suplimentul Literar Artistic al Scînteii Tineretului (SLAST), Astra, Contrapunct și, ulterior, în Dilema Veche. Debutul poetic în volum are loc în 2013 cu Sfoara de întins rufe, carte apărută la Editura Pandora M în colecția Cercul Poeților Apăruți (coord. Svetlana Cârstean). Este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea din București (secția română-engleză, 1995) și a unui master în literatura română contemporană din cadrul aceleiași universități în 1996. În 2007 obține titlul de doctor în filologie (coordonator științific prof. dr. Nicolae Manolescu) cu o teză publicată în 2009 la Editura Trei (O sociopsihanaliză a realismului socialist). Cartea primește premiul de debut pentru eseu al revistei România literară în 2010.


https://www.youtube.com/watch?v=Zl-1KU-mo0k

Anca Zaharia

Anca Zaharia a publicat Sertarul cu ură (2015), Jurnal de librar (2017) și Suicid (2019). A lucrat în presă, publicitate, la librărie și la crâșmă. De peste tot a plecat cu lecții învățate și cu promisiunea că nu-i va fi dor. În prezent se ocupă de comunicare pentru ONG-uri și face copyright și traduceri de ficțiune din engleză în română pentru mai multe edituri de la noi. Scrie pentru Serial Readers și Dilema veche și o poți citi constant pe ancazaharia.ro.


https://www.youtube.com/watch?v=mNypv9Idwhc&t=16s

Angela Marinescu

Numele Angela Marinescu este un pseudonim, numele real fiind Basaraba-Angela Marcovici. A folosit și pseudonimul Basaraba Matei. Este fiica lui Marius Marcovici, funcționar superior la Prefectura orașului Arad, și a Mariei (n. Martiș), profesoară de educație fizică și campioană națională la schi și la înot. Tatăl poetei descinde din familia lui Simion Marcovici, important intelectual al Banatului, la care a poposit în peregrinările sale Mihai Eminescu. Este mama poetului și eseistului Alexandru Matei. Angela Marinescu a făcut gimnastică la sol (era cea mai bună din Arad), înot și volei. O tuberculoză gravă i-a marcat tinerețea, mai exact între 15 și 26 de ani. S-a decis să studieze medicina, absolvind în final Facultatea de Psihologie de la Universitatea din București (1972). A debutat cu poeme în revista Tribuna de la Cluj, în 1965, iar editorial, în 1969, cu volumul Sînge albastru.

A publicat peste 15 volume de versuri. Cele mai recente sunt: Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), Fugi postmoderne (2000), Îmi mănânc versurile (2003), Limbajul dispariției (2006), Întâmplări derizorii de sfârșit (2006), Probleme personale (2009), Intimitate (volum fără ISBN) și Păsările pe cer țipă (2021). A publicat un volum de eseuri, Satul în care mă plimbam rasă în cap, 1996, precum și un Jurnal scris în a treia parte a zilei, 2004. În bibliografia sa, pe lângă poezie, mai figurează și câteva antologii editate în țară sau în străinătate, în limbile engleză, germană, poloneză. A primit numeroase premii, printre care premiul „Nichita Stănescu” în 1990 și premiul Uniunii Scriitorilor din România în 2000. În luna septembrie 2006, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în sala Teatrului Dramatic din Botoșani, i-a fost decernat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Totodată, Consiliul Local a hotărât să-i acorde laureatei titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Botoșani”. În 2017 a fost prima laureată a Premiului Național „George Bacovia”.

Călin Torsan

Mă numesc Călin Torsan și sînt născut în 1970. Bucureștean. Atenția pentru divertismentul copiilor mi-a fost stîrnită de mai multe ori, iar lucrurile materializate pentru ei sînt următoarele: colaborarea la cele două volume colective Bookătăria de texte și imagini; colaborarea și coordonarea a două volume apărute la Editura Martor a Muzeului Național al Țăranului Român. Este vorba despre Piua! și Case-n casă; romanul Totul numai pentru tata (Editura Casa de Pariuri Literare), text distins cu premiul de secțiune al Trofeului Arthur 2015, pentru vîrstele 8 – 14 ani; poemul Bebelușul cu castronAlexandru Macedon (Editura Casa de Pariuri Literare, 2018); atelierul de educație muzicală alternativă, Povești cu urechi, pe care îl desfășor de mai mulți ani în cadrul Muzeului Național al Țăranului Român, locul meu de muncă; albumul O mînă de boabe, construit împreună cu grupul abuabua pe baza a mai multor cîntece de leagăn tradiționale.


-2018: câștigător al concursului de manuscrise Polirom Junior, ediția I, cu romanul pentru copii, Vrăjitorul dințos. Antologat cu două texte în Romanian Short Fiction. An Anthology (edited by Lidia Vianu). Poemul Bebelușul cu castron, Alexandru Macedon (editura Casa de Pariuri Literare) -2017: Omul cu fluier (editura Martor a Muzeului Țăranului Român). Romanul pentru copii Totul numai pentru tata (editura Casa de Pariuri Literare) - 2016: romanul Ospățul (Casa de pariuri literare) - 2016: anotologat cu un text în volumul Einladung nach Rumänien(Klassische und moderne Erzählungen), coordonat de Elsa Lüder - 2016: premiul pentru categoria gimnaziu a concursului Trofeul Arthur, oferit de editura omonimă romanului Totul numai pentru tata (manuscris) - 2015: coautor al volumului Case-n casă, apărut la editura Martor - 2015: volumul de proză scurtă Ulcele pe uluci (miniaturi cu smalțul la vedere) – editura Casa de pariuri literare - 2015: traducerea în franceză a volumului Ulcele pe uluci – miniaturi cu smalțul la vedere, realizată de Gabrielle Danoux - 2013: antologat în volumul Best of. Proza scurtă a anilor 2000, coordonat de Marius Chivu, editura Polirom - 2013: romanul Plasterca (editura Casa de pariuri literare) - 2011: antologat în volumul New Europe Writers: Bucharest Tales - 2011: scurt-metrajul Saga, realizat de regizorul Gabriel Achim după textul omonim (https://www.youtube.com/watch?v=ASgvH1SIZ24) - 2011: romanul O zi. Ultima (editura Casa de pariuri literare) - 2009: scurt-metrajul How do you do?, realizat de regizorul Gabriel Achim după textul Ce mai faci? (https://www.youtube.com/watch?v=uEphh2g6qwk) - 2007: coautorul volumului Povestiri mici și mijlocii, publicat în două ediții la editura Curtea Veche - 2007: romanul Recycle bun (editura Humanitas) - 2005: volumul de proză scurtă Școala de mucenici (editura Curtea Veche) - 2001: Marele premiu Marin Preda și Premiul revistei Luceafărul pentru proză scurtă
- apariția unui text în Lager Magazine, nr. 3 (UK): https://lagermagazine.wordpress.com/ - text în revista de proză scurtă IOCAN (nr. 3) - text pentru platforma Scena 9: http://www.scena9.ro/article/calin-torsan-omul-fara-niciun-mobil - coautor al volumelor Primii mei blugi, Care-i faza cu cititul? și Primul meu porno, toate făcând parte din seria Prima dată, publicată la editura Art - texte în mai multe reviste de cultură: (Dilema Veche, Observator Cultural, Noua Literatură, Gazeta Cărților)
Lecturi publice în țară (București, Alba Iulia, Brăila, Cluj, Iași, Jimbolia, Ploiești, Reșița, Sibiu, Timișoara) și în Europa (Germania și Italia).

Constantin Abăluță

Constantin Abăluță s-a născut în 1938, la București. Absolvă  Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“ din București în 1961.  Profesează arhitectura până în 1969. După această dată este  scriitor liber profesionist. Scrie poezie, proză, dramaturgie.  Se dedică traducerilor de proză și de poezie (lista completă  a titlurile prezentă în chestionarul de la final). Desenează și  pictează. Își face copertele aproape tuturor volumelor sale. În 1969, Casa Scriitorilor din București îi găzduiește prima  expoziţie de pictură și desen. Face intermitent cronică artistică în revistele vremii (cronică plastică, teatrală). Între  anii 2004 și 2017 a expus grafică în expoziţiile de grup ale  Ziarului Neconvențional organizate de pictorița Paula Ribariu  la Galeria Galateca și la alte Galerii bucureștene. https://www.youtube.com/watch?v=Bsab1nJPG20

Cristina Ispas

A publicat volumele de poezii fetiţa.mixaj pe vinil (Vinea, 2007) şi rezervaţia ( Casa de Pariuri Literare, 2011). Poeziile ei au apărut în mai multe antologii, cum ar fi cele rezultate în urma atelielelor de creaţie de la Săvârşin, la neagra (Mirador, 2007), poate ne vedem (Mirador, 2010), nasturi în lanul de porumb (Brumar, 2012), Antologia Echinox 2010. Cel mai recent a publicat câteva limerick-uri în antologia coordonată de V. Leac la editura Art (2017): De ce pisicile n-au coadă, antologie de limericks. Locuieşte în Bucureşti.


 

Cristina Stancu

Cristina Stancu (n. 1990) a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității București. În 2017 a debutat cu volumul de poezie teritorii (Editura Tracus Arte), care a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum, precum și Premiul „Iustin Panța” pentru debut. În 2021 a publicat volumul de poezie apără pe cineva de tine (Casa de Pariuri Literare). Textele sale au fost traduse în engleză, greacă și slovenă.

Daniel Pișcu

DANIEL PIŞCU s-a născut la 20 iunie 1954 în oraşul Lupeni şi a copilărit la Rîu Alb (Haţeg, judeţul Hunedoara). Origini paternale în oraşul Zărneşti- Braşov. Absolvent în 1979 al Facultăţii de Limba şi Literatura Română (secţia română-franceză), Universitatea Bucureşti. Profesor în judeţele Bacău, Braşov şi Iaşi, metodist la Casa de Cultură Rădăuţi, jud. Suceava, bibliotecar metodist la Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu”- Braşov. A debutat în literatură cu poezie în revista Amfiteatru - 1978. Debut editorial în 1989, cu volumul Aide-mémoire, Ed. Litera, Bucureşti. Membru al Cenaclului de Luni. A publicat poezie, proză, eseu, teatru, cronică literară în revistele literare din ţară. Prezent în antologii de poezie, în ţară şi în străinătate. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR). Membru PEN România. A scris următoarele cărți: Aide-mémoire, poeme, Ed. Litera, Bucureşti, 1989 (prezentare de Nicolae Manolescu); Scrisorile de acasă, poeme, Ed. Vlasie, Piteşti, 1995 (premiul Uniunii Scriitorilor - Asociaţia Braşov, premiul USR la Festivalul Naţional de Poezie „George Coşbuc”, Bistriţa-Năsăud);                                                      Titlul poemului este aforism, poezie, Ed. Axa, Botoşani, 1997 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România - ASPRO); Mă chemau păsările, micro-roman (poveste de iubire), Ed. Augusta, Timişoara, 1999; Game (poeme de după eclipsă), Ed. Aula, Braşov, 2002 (premiul revistei on-line Tiuk!); Cel mai mare roman al tuturor timpurilor, roman, Ed. Aula, Braşov, 2002 (premiul revistei on-line Tiuk!); A venit un iepuraş (Azi Isus a înviat!), carte pentru copii, Ed. Augusta, Timişoara, 2003; Jucătorul de cărţi, poeme, Ed. Vinea, Bucureşti, 2006; Puţină adrenalină, poeme, Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2009; Piaţa Sfatului/La-mele, eseuri, Ed. Ideea Europeană, Bucureşti, 2011; Poemul lui Nokia, poeme, Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2013; Per amorem, poeme, Ed. Charmides, Bistrița, 2014; Halucinogene, poeme, Ed. Casa de Pariuri Literare, București, 2018; Haide - memorie!, poeme, Ed. Casa de Pariuri Literare, București, 2019.


Doina Ioanid

Dora Pavel

Dora Pavel este licenţiată în Litere la Cluj. A lucrat în învăţământ, în cercetare şi ca redactor la Radio Cluj. Debutează cu poezie în Steaua (1972). A publicat volumele de poeme Naraţiuni întâmplătoare (1989), Poemul deshumat (1994), Creier intermediar (1997), Muncile lui Don Quijote (2000). Este, totodată, autoarea volumelor de povestiri Întoarce-te, Estera (1999) şi Animal în alertă (2010). Începând cu Agata murind (2003), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, s-a dedicat în exclusivitate romanului: Captivul (2006), Pudră (2010), Do Not Cross (2013), Bastian (2020), titluri apărute la Polirom, premiate de Filiala din Cluj a Uniunii Scriitorilor. A fost tradusă în Spania: Agata muriendo (2013), No pasar – Do Not Cross (2018). A scos, de asemenea, trei cărţi de interviuri. A colaborat la ediţiile Biblia de la Blaj (2000) şi Şcoala Ardeleană (2018), pentru care a primit Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române şi, respectiv, Premiul „Perpessicius” al Muzeului Național al Literaturii Române.

Dumitru Crudu

Dumitru CRUDU (născut în 1967, în Flutura, Ungheni, R. Moldova) a debutat în 1994 cu două cărți de poezie: Falsul Dimitrie, Editura Arhipelag, Târgu-Mureș și E închis vă rugăm nu deranjați, Editura Pontica, Constanța, iar de atunci a mai publicat opt cărți de poezie. În proză a debutat în 2008 cu romanul Măcel în Georgia. În 1998, împreună cu poetul Marius Ianuș,a lansat Manifestul Fracturismului în ziarul Monitorul de Brașov.  Scrie și teatru. După piesele sale s-au jucat spectacole și s-au făcut filme în Republica Moldova, România, Italia, Franța, Camerun, Haiti, Suedia, Germania. În 2003 a primit din partea UNITER Premiul Cea mai bună piesă de teatru din România,  pentru Alegerea lui Alexandru Suțo.

În 2018, a fost distins cu Premiul pentru proză „Ion Creangă” al Academiei Române pentru volumul de proză Salutări lui Troțki.  Pentru aceeași carte, în 2017, a primit premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. În 2006 a primit Premiul pentru Experiment  Al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, pentru volumul de versuri Șase cânturi pentru cei care vor să închirieze apartamente.  În 2014, a primit premiul Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Un American la Chișinău.  Pentru cartea de proză Moartea unei veveriței, în 2017, a luat premiul Constantin Stere, acordat de MinisterulCulturii din Republica Moldova. I-a fost decernat, în 2012, premiul Uniunii Editorilor din Republica Moldova pentru volumul de versuri Eșarfe în cer. A fost nominalizat de două ori la premiile revistei Observator Cultural cu romanul Un american la Chinău, în 2014, și cu cartea de proză Salutări lui Troțki, în 2017.  A fost nominalizat și la Premiul Național de Proză, acordat de Ziarul de Iași, cu romanele Măcel în Georgia, în 2009, și Oameni din Chișinău, în 2012.  A fost nominalizat la premiul Visegrad Eastern Partnership Literary Award, Bratislava, din  Slovacia, în 2014, cu romanul Un american la Chișinău și la premiul Poetul European al Libertății cu antologia de poezie Falsul dimitrie.

Cărțile sale au fost traduse în: limba cehă, romanul Oameni din Chişinău, 2017, la Praga, la editura Petr Štengl, în traducerea lui JiřiNašinec; limba polonă, Falsul dimitrie,  2018, la Editura Instytut Kultury Miejskiej, Gdańsk, în traducerea lui Jakub Kornhauser și a Joannei Kornaś-Warwas; în limba franceză, volumul său de versuri Akvika, edituraVinea,  București, Români, 2015, și piesa de teatru A șaptea kafana (coautori Mihai Fusu și Nicoleta Esinencu), editura La Maison d'Europe et d'Orient, Paris, în 2005. 

Cu poezii, povestiri sau fragmente de roman a fost tradus în limbile: suedeză, în revista Kritiker, 2018, cu un fragment din romanul Și acum, acum, încotro s-o luăm?; franceză, revista Missive (Franța, 1996, traducere de Odile Serre), povestirea Apa rece în antologia NOUVELLES de MOLDAVIE, la editura Non Lieu, Paris, Franţa, 2013; în germană, în Antologia Poeziei Române Postbelice, traducere de Dieter Schlesak, Berlin, 1998 (Rumänische Lyrik der Gegenwart, Erstausgabe, Erschienen bei Druckhaus Galrev, Berlin, 1998),  în revista LITERATUR UND KRITIK, Viena, 2002, cu povestirea Cine va veni primul? în volumul LAND OHNE ELTERN, la editura Kehrer Verlag, Heidelber, 2012 și cu povestirile Apa rece şi Patru sticle de ulei în revista LICHTUNGEN, din Graz, Austria, în 2013, Piesa Oamenii Nimănui (un fragment), 2009, în revista SPRACHE IMTECHNISCHEN ZEITALTER, Berlin, 2009; în rusă, în revista Sovremenaia Kniga, Chişinău, 2000, cu piesa Oamenii Nimănui, în almanahul Golosa Sibiri, Kemerovo, Rusia, 2007, cu piesa Alegerea lui Alexandru Suţo, tradusă în rusă de către Victoria Akiomva-Crudu, revista Mostî, Germania, 2010; în italiană, cu piesa America unu în Antologia Piesei Scurte din Europa Centrală şi de Est – 10 ani în Europa, editura Franco Angeli, Milano, Italia, 2001; în engleză, în antologia SINGULAR DESTINIES (ContemporaryPoets of Bessarabia) editura Cartier, Chişinău, 2003, cu un grupaj de poezii, în revista THE STINGING,  Irlanda, 2004, tot cu poezii,  în antologia No longer poetry. New romanian poetry edited and translated by David Morley and Leonard-Daniel Aldea, editura Heaventree, Londra, Anglia, 2007, în antologia de poezie universală Love postcards, editoriAlicja Kuberska, ‎Alicia Minjarez Ramirez, Statele Unite ale Americii, 2018; în slovenă, piesa Oamenii Nimănui (un fragment), în almanahul festivalului internaţional de literatură din Vilenica, Slovenia, în traducerea lui Ales Mustar; în cehă, povestirea Hohotele Neogoite de plâns ale celei mai bune prietene a Valentinei Pavlovna, în revista PLAV din Praga, tradusă de Jiri Nasinec, mai, 2012; în slovacă, cu poezii și povestiri în revista Revue Svetovej Literatúry (Literatura lumii sau Revista de literatură mondială), Bratislava, Slovacia, 2018;  în neerlandeză, cu poezii în antologia Eenbloem van bloed met besneeuwdeblaadjes (Floare de sânge cu petaleninse), în traducerea lui Jan H. Mysjkin și Jan Willem Bos, Amsterdam, Olanda, 2015; în azeră, apare cu poezii în revista Uniunii Scriitorilor din Azerbaidjan, Dunya edebiyyati, nr. 2, 2017.

Poeziile și prozele sale au mai fost traduse în antologii și reviste în limbile ucraineană, tătară, maghiară.

Ionelia Cristea

Cîştigătoare a concursului de manuscrise al Editurii Cartea Românească, Ionelia Cristea a debutat cu volumul de poezie Noaptea de gardă.


 

Mihai Ivașcu

Mihai Ivașcu (1997, București) este absolvent de Publicitate (promoția 2019) și masterand al Centrului de Excelență în Studiul Imaginii. În liceu a fost redactor Art Out, iar în studenție reporter și voce pentru Radio România Cultural. A publicat în Liternet, Dilema Veche (blog), cv30, Dissolved Magazine, SUB25, a1.ro. Debutează cu volumul de poezie pe cer jetoane (Casa de pariuri literare, 2019) și participă la antologia Izolare forțată (Casa de pariuri literare, 2020, cu sprijinul AFCN). Fondator al mezanin.ro, în prezent lucrează la un nou volum de poezie și-și pregătește intrarea în teatru, ca dramaturg.

Oana Cătălina Ninu

(2 mai 1985)

volumul de debut Mandala (Vinea, Bucureşti, 2005); Premiul Naţional „Mihai Eminescu” pentru debut; Premiul de debut „Iustin Panţa”; Premiul de debut al Colocviilor revistei „Tomis”; Premiul de debut al filialei „Dobrogea” a U.S.R. ;

Premiul I la Festivalul „Prometheus” (2004), precedat de multiple şi cvasi-obscure premii la festivaluri de literatură din provincie;

fostă olimpică naţională la limba şi literatura română (2003 şi 2004), absolventă a Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân” din Constanţa (2004) – cu ireala notă de 10 la Bac (nici acum nu realizează);

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, română – franceză (2004 – 2008), cu teza de licenţă „Reprezentări ale corpului în romanele lui Gheorghe Crăciun” (coordonator: lect. univ. dr. Paul Cernat);

bursă Erasmus la Bordeaux, Franţa (2006-2007);

redactor “pana mea” (2007);

colaborează cu recezii / articole la revista „Observator cultural” (din august 2008);

inclusă în antologiile: Generaţia 2000 (Pontica, 2004), Nasturi în lanul de porumb (Brumar, 2008), Poate ne vedem (Mirador, 2010), Deranj (Nigredo, 2011);

în 2009, a publicat carnetul de poezie stările intense (distribuit gratuit), în colecția „Biblioteca de poezie”, coordonată de un cristian ;

Masteratul „Studii literare româneşti” (Universitatea din București, Facultatea de Litere, iunie 2010) – cu disertația „Fracturismul poetic românesc. O introducere” (coordonator: lect. univ. dr. Paul Cernat);

Masteratul „Literatură franceză – abordări antropologice” (Universitatea din București, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, iunie 2010) – cu disertația „”Stratégies” devant la dégradation chez Michel Houellebecq : récit de vie et clonage” (coordonator: prof. univ. dr. Radu Toma);

poeziile ei au fost traduse în franceză, engleză, cehă, spaniolă, catalană ;

în prezent este doctorand al Facultății de Litere, Universitatea din București ;

numele din buletin: Oana-Cătălina Ninulescu.


Ramona Boldizsar

Ramona Boldizsar s-a născut în 1993 în Vrancea și în prezent locuiește în sudul țării. A început să citească la 14 ani și de atunci nimic nu a mai fost la fel.

A absolvit Facultatea de Filosofie în București și lucrează la disertația pentru Masterul Istoria și Circulația Ideilor Filosofice. Frecventează atelierele de scriere creativă ale Revistei de Povestiri. A publicat în Revista de Povestiri, în revista Confesiuni, pe platformele online Litero-mania, Poetic Stand și Noise Poetry. A colaborat la volumul Idei Filosofice și Artă Contemporană. Traduceri și comentarii.

Ține un blog unde povestește despre ce mai citește și, uneori, despre ce mai face. În fiecare sâmbătă citește un poem pe Instagram. Când nu scrie, citește și inventează povești pentru fetița ei. În prezent lucrează la o carte pentru copii.

Volumul nimic nu e în neregulă cu mine a fost scris în 2020 și a avut rol aproape terapeutic, ca un mecanism de protecție împotriva anxietății provocate de Covid-19.


 

Robert Șerban

Robert Şerban s-a născut la 4 octombrie 1970, în Turnu Severin.  Din 1990 trăiește în Timișoara. Este scriitor, jurnalist, editor şi om de televiziune. Realizator şi moderator al emisiunii de televiziune Piper pe limbă (TVR Timişoara), redactor al revistei Orizont,editorialist al revistei 24 FUN și al portalului on-line banatulazi.ro. Lucrează la Aquatim, pe postul de consilier.

Are doi copii, Crina și Tudor.

Licenţiat al Facultăţii de Arte şi Design, secţia Istoria şi Teoria Artei, Universitatea de Vest Timişoara (2011), şi licenţiat al Facultăţii de Construcţii, Universitatea Politehnica Timişoara (1995).

Ca scriitor, a debutat, în 1994, cu volumul de poezie Fireşte că exagerez (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România).

Au urmat Odyssex (poezie, 1996), Piper pe limbă (interviuri, 1999, Premiul filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor), Pe urmele marelui fluviu / Auf den Spuren des grossen Stroms (coautor, împreună cu Nora Iuga, Ioan Es. Pop, Werner Lutz şi Kurt Aebli, poezie şi proză, 2002), Timişoara în trei prieteni (coautor, împreună cu Dan Mircea Cipariu şi Mihai Zgondoiu, poezie, 2003, Premiul revistei Poesis),A cincea roată (interviuri, 2004, Premiul filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor), Barzaconii / Anus dazumal (proză, 2005), Cinema la mine-acasă(poezie, 2006, Premiul revistei Observator cultural pentru cea mai bună carte de poezie din 2006, Premiul Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor, nominalizată la Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor din România şi la Premiul de poezie al revistei “Cuvântul”), Athenee Palace Hotel (coautor, împreună cu Alexander Hausvater, teatru, 2007, piesă montată de către Teatrul Naţional din Timişoara), Ochiul cu streaşină (publicistică, 2007), O căruţă încărcată cu nimic/ Ein karren beladen mit nichts (coautor, împreună cu Ioan Es. Pop şi Peter Sragher, poezie, 2008), Moartea parafină (poezie, 2010, Premiul revistei Luceafărul de dimineaţă, nominalizată la Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România), Naraţiunea de a fi. Robert Şerban în dialog cu Şerban Foarţă (memorialistică, 2013), Gura păcătosului. Dialog cu Valeriu Armeanu (interviu, 2014), Timișoara. [20] Artiști ai Generației ’80 (critică de artă, 2015), Puțin sun linie (poezie, 2015, Premiul pentru poezie al Radio România Cultural), Livius Ciocârlie. Uneori îmi vine să râd. Dialoguri de Robert Șerban (2015).

În 2009, i-a apărut, în Germania, volumul de poezie Heimkino, bei mir (Pop Verlag), în 2010, în Serbia, volumul bilingvБиоскоп у мојој куђи/ Cinema la mine-acasă(Meridijani), în 2012, în Ungaria, volumul de poezie Illatos koporsó(L'Harmattan), iar în 2015, în limba franceză, volumul La mort parafinne (Vinea Editions).

Antologii și volume colective:

 

Cartea roz a comunismului, memorialistică, Iași, Editura Versus, 2004;Antologia poeziei românești la zid, de Ion Barbu, Iași, Editura Polirom, 2006;Odă la Vodă, de Ion Barbu, Iași, Editura Polirom, 2007;Cartea cu bunici, coord. Marius Chivu, București, Editura Humanitas, 2007;Voices of Contemporary Romanian Poets, ed. Dan Brudașcu, Editura Sedan, 2007;Top 22, coord. Wolfgang Kuhn, Austria, Edition Aramo, 2007;Scriitori pe Calea Regală, coord. Dan Mircea Cipariu, Timișoara, Editura Brumar, 2008;Iz Novije Rumunnske Poezije, ed. Pavel Gătăianțu, Fond Europa, Novi Sad, 2009;Prima mea beție, coord. Gabriel H. Decuble, București, Editura Art, 2009;International Writers‘ Colony „Cortanovci 2010“, Serbian Literary Society, Belgrad, 2010;Prima mea călătorie în străinătate, coord. Bogdan Iancu, București, Editura Art, 2010;Cele mai frumoase poeme din 2010, coord. Claudiu Komartin și Radu Vancu, București, Editura Tracus Arte, 2010;Care-i faza cu cititul?, coord. Liviu Papadima, București, Editura Art, 2010;Antologie 2010. Biblioteca revistei “Convorbiri literare”, poezie, Iași, Convorbiri literare, 2011;Festivalul Internațional “Zile și nopți de literatură”,antologie, București, Institutul Cultural Român, 2011;Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală, coord. Igor Ursenco, București, Editura Herg Benet, 2011;Bijuterii din Piața Abundenței, editor Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2011;Primul meu porno, coord. Marius Chivu, București, Editura Art, 2011;Ziua cea mai lungă, coord. Aleksandar Stoikovici, București, Editura Herg Benet, 2011;Primul meu job, coord. Florin Dumitrescu, București, Editura Art, 2011;Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii, editor Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2011;Of Gentle Wolves, An Anthology of Romanian Poetry, ed. Martin Woodside, Calypso Editions, SUA, 2011;Mai am un singur doors, coord. Daniel-Silvian Petre, București, Editura Blumenthal, 2011;

Maratonul de Poezie și Jazz, (ed. A III-a), București, Editura Tracus Arte, 2011

Ziua Mondială a Poeziei/ Maratonul de Poezie, Blues și Jazz (ed. A IV-a), București, Editura Tracus Arte, 2012;De la Waters la Similea. Oameni cool scriu despre muzica lor, coord. Radu Paraschivescu, București, Ed. Humanitas, 2013;

Miniaturas de tiempos venideros. Poesia rumana contemporanea, ediție bilingvă de Cătălina Iliescu Gheorghiu, Madrid-Mexico, Ed. Vasto Roto, 2013;Piper, scorțișoară, dafin, vanilie, antologie de Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2013; Salonul ludicilor, coord. Dan Mircea Cipariu, București, Editura Tracus Arte, 2014;Cuprins sau Un Fel de Imperiu, editor Eugen Bunaru, Timișoara, Editura Brumar, 2014;Antologia Festivalului Internațional de Poezie, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2015; Sexul frumos, poezie de dragoste, antologie de Marian Oprea, Timișoara, Ed. Brumar, 2015;Prietenii noștri imaginari, coord. Nadine Vlădescu, Editura Humanitas, 2015;Și eu am trăit în comunism, editor Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, 2015;11 pentru Timișoara, antologie de poezie, Editura Inspirescu, 2015;Moods & Women & Men & Once Again Moods. An Anthology of Contemporary Romanian Erotic Poetry, selector Ruxandra Cesereanu, Editura Tracus Arte, 2015;Lumina din cuvinte. O antologie alcătuită de Irina Petraş, Cluj-Napoca, Ed. Şcoala Ardeleană, 2015.

Filiala din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România i-a acordat Premiul de Excelenţă (2000). Premiul de Excelenţă în Cultură i-a fost oferit de către Austrian Airilines (2002). Primăria Timişoara i-a decernat Diploma de Excelenţă Culturală (2004). Primăria din Turnu Severin i-a acordat Premiul de Excelenţă (2009) şi Titlul de Onoare (2011), Premiul revistei Orizont pentru poezie (2015), Premiul Pro Cultura Timisiensis acordat de Consiliul Județean Timiș (2015).

A obţinut Bursa Fundaţiei Soros (1995) şi rezidenţe literare în Krems (Austria, 2005), Thusis (2007, Elveţia), Winterthur (2009, Elveţia), Viena (2013).

Poemele lui Robert Şerban au fost traduse în mai multe limbi (germană, sârbă, polonă, cehă, engleză, spaniolă, franceză, italiană, olandeză, idiş, maghiară, norvegiană, suedeză, arabă, ucrainiană etc.) şi au apărut în numeroase antologii şi publicaţii literare din România şi din străinătate.

Ca jurnalist, a obţinut premiul Asociaţiei Presei Timişorene (1998), menţiunea „Tânărul Jurnalist al anului 2000” şi premiul „Tânărul Jurnalist al anului 2002”, acordate de Freedom House Romania, Premiul pentru talk-show-ul „A cincea roată” al Festivalului naţional de televiziune TELEVEST, 2002, Premiul Festivalului Internaţional al televiziunilor locale şi regionale, secţiunea „film-portret”, Târgu Mureş, 2005, Premiul 1 al Festivalului 7 ARTE, pentru filmul „Vâslaşi la bărcuţele poeziei”, 2011, Premiul SIMFEST 2011, la secţiunea „talk-show”, pentru emisiunea „Piper pe limbă”.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1995.

Preşedinţia României i-a acordat ordinul Meritul cultural în grad de cavaler.

email: robiserban@yahoo.com

un cristian

un cristian (pseudonimul lui Cristian Cosma, n. 1977, Buzău) este personal literar auxiliar, editor la Casa de pariuri literare, redactor la Observator cultural.

Între 1997–2007 a teoretizat și a pus în practică un parodic sistem editorial underground prin colecțiile etc.carmen și no name. Co-fondator al revistei de literatură Pana mea (2008), a semnat interviuri și a realizat suplimente în Observator culturalRomânia literarăFracturi (ambele serii), tiuk! și Ziarul de duminică.

A coordonat Biblioteca de poezie (lansat ca proiect în 2001 în Facultatea de Litere a Universității din București, din 2007 pe bibliotecadepoezie.wordpress.com), rețeaua de bloguri Micul Ftiriadi (fototecă, videotecă) și blogul Norei Iuga (noraiuga.wordpress.com).

A inițiat „Formula 1–Chat cu scriitori români“ (Observator cultural), a fost co-organizator de program la NoNameFest (2007, Club A) și al Colocviului Tinerilor Scriitori (2009–2011, Alba Iulia).

A participat ca spectator la Cenaclul Litere (condus de Mircea Cărtărescu) și ca fotograf la Cenaclul Fracturi (condus de Marius Ianuș). Nu e fracturist, nu e scriitor și nici nu crede că a trișat ideea de promovare a autorului român. În acest sens, a protestat împotriva organizațiilor reprezentative (2003, protest public alături de Marius Ianuș față de neincluderea unor volume de debut la premiile USR) și a editurilor „binefăcătoare“ (2003, protest la Bookarest față de „Editura“ Vinea).

A realizat numeroase materiale video cu scriitori români (mini-interviuri și documentare) și Târgul Alternativ de Carte (ediția I, mai 2010). A coordonat colecția „Biblioteca de poezie“ în proiectul editorial Ninpress–Charmides.

Din 2011 se ocupă de cea mai importantă filmofototecă literară, a lui Ion Cucu, editând și realizând interviul din Trilogia Ion Cucu (Cum ar arăta viața fără fotografie?Sala Oglinzilor și Fotograf la zece președinți).

Anunțat inițial în 2010, romanul Morții Mă-tii a fost retras după ce organizatorii Târgului Internațional Gaudeamus au cenzurat titlul în revista program (titlul apărea Morții Mă-…).

Fragmente din carte au fost citite în Cenaclul Euridice (condus de Marin Mincu) și au fost publicate în Paradigmatiuk! și România literară, dar și în antologiile Poate ne vedem (2010) și Deranj (2011).

Producător independent de documentare cu și despre scriitori (coordonatorul festivalului Emineschool.ro), a realizat peste 10 materiale independente de mediu și lung metraj: Sânge albastru / Angela Marinescu (r. Marian Baciu, 2012); 10x Observator cultural (r. Marian Baciu, 2013, selectat la ASTRA FILM FESTIVAL, în secţiunea Made in Romania); CDPL STORY (Literatura română scrie pe mine!) (4. Vlad Rotaru, 2014, selecție ASTRA FILM FESTIVAL); Keful celor de la Tiuk! (r. Vlad Rotaru, 2014, selecție oficială la Cronograf); Aici Nora Iuga (r. Vlad Rotaru, 2014, premiu pentru imagine la Docuart); Nino al meu (r. Vlad Rotaru, 2015); Bijutierul / Valeriu Mircea Popa (r. Vlad Rotaru, 2017); Poate că asta e fericirea / Constantin Abăluță (un fel de regie Nicu Rotaru & un cristian, Tripod Film & CDPL, 2018).

A realizat cărți-dialog cu: Florin Hălălău (Pe cont propriu, CDPL, 2017), Constantin Abăluță (Drumul furnicilor și câteva escale printre nori, CDPL, 2017), Nora Iuga (Ca motorul unui Ford din 1931, CDPL, 2016), Lucian Vasilescu (Sunt cel mai bun din acest spital, CDPL; 2016), Robert Șerban (Vorbesc în gând, cu voce tare, CDPL, 2016), Emil Barbu Popescu (Mac Popescu, CDPL, 2016), Doru Ionescu (Jurnal de rocker, CDPL, 2015).


 

Informații suplimentare

Anul apariției

2021

ISBN

978-606-990-323-0

Nr. pagini

160