O istorie de buzunar (dar nu numai) a Cenaclului „Pavel Dan” – un dialog cu Eugen Bunaru

Descriere

Volum finanțat de de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte în cadrul programului Cultura în prezent 2022.

Carte distribuită cu titlul gratuit, în cadrul acțiunii O istorie de buzunar (dar nu numai) a Cenaclului „Pavel Dan”, finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.
Tiraj 500 de exemplare.

Argument

Absența Cenaclului „Pavel Dan” din anumite istorii și dicționare literare la modă m-a pus cumva în gardă: să fie o lipsă de valoare a atâtor generații, de un cenaclu pasabil, peste care poți sări fără probleme sau chiar am ajuns într-o fază în care, din graba de a scoate sinteze care să revoluționeze, autorii (culmea, universitari) acestor istorii nu mai pot acoperi nici măcar formal un capitol destul de important, acela al cenaclurilor, și nu se mai pot orienta nici măcar după tradiție? Fără să intru-n polemici (nici n-aș avea cu cine, sistemul literar e paralel în acest moment, critica – din păcate – nu mai face față apariției titlurilor și nici nu are cum să mai vorbească de un sistem literar pe care nu-l stăpânește la nivel elementar – număr de edituri, publicații, festivaluri, specificitate etc.), m-am orientat spre Eugen Bunaru, ca un martor cheie al Cenaclului „Pavel Dan” pentru această carte-dialog care ar trebui să dezvăluie câteva aspecte despre un spațiu care a propus o continuitate reală și a propus niște autori deloc de neglijat în contextul literar românesc contemporan.

Avem, așadar, cel mai longeviv cenaclu din România, care a propus nume importante, a făcut o figură distinctă printre cenaclurile literaturii noastre, a păstrat (mai ales prin antologii) mărturii despre rolul cenaclului literar în definirea unor generații, cu o specificitate aparte și o rezistență reală la anomaliile de dinainte de 1990. Recuperarea acestor date este elementară pentru viitoarele studii care ar viza sistemul literar, în ipoteza în care sistemul universitar filologic înțelege necesitatea unor cursuri despre structurile care au susținut și pus literatura în circulație.
O mare istorie poate veni după acest dialog pe care l-am numit, la propriu și la figurat, O istorie de buzunar (dar nu numai) a Cenaclului „Pavel Dan”. Titlul se pliază pe același tip de ironie la adresa așa-ziselor sinteze care ar viza sistemul literar. Măcar o istorie de buzunar le-ar putea deschide câteva paranteze celor care se presupune că ar explica noilor generații care a fost/este treaba cu literatura. Absența cenaclului (adică fix acea instituție în care se formează autori și se prelucrează texte) din astfel de lucrări nu e decât un semn al neglijenței față de tipurile de reprezentări/forme prin care literatura a căpătat reprezentativitate. O scurtă parte din dialog a apărut în 2021 în două numere (1078-1079, din septembrie 2021, ale Observatorului cultural). – un cristian