Generația O Mie de Semne – 59 de poeți apăruți la „Poșta redacției” – coordonator Gelu Diaconu

Descriere

Proiect co-finanțat de AFCN

Argument editorial

Tenacitate și răbdare sunt caracteristicile pe care le-aș puncta pentru proiectul O Mie de Semne lansat de Gelu Diaconu. Deși vremurile sunt tulburi și interesul pentru literatură a scăzut vizibil, încă mai există fanatici ai scrisului care continuă să creadă în sistemul literar, așa cum e el, tot mai firav și mai alternativ (la propriu și la figurat). În România nu se poate trăi din scris, dar încă se mai poate respira un aer al gloriei literare, de unde și nevoia celor nedebutați, în special, de a primi, cum e firesc, o validare, o menționare, o recunoaștere. Revistele pe hârtie nu mai reprezintă un interes major (poate și din lipsa aspiranților, nu doar de azi, de ieri, de a le susține prin abo-namente), forța de promovare a zonei internautice a crescut vizibil, orice platformă fiind utilă autorilor. Deosebirea dintre proiectul lui Gelu Diaconu, scriitor și jurnalist, față de alte site-uri/pagini este că nu se limitează la o simplă alăturare poză/text, pentru un share oarecare și impresia unei promovări care contează valoric. Gelu Diaconu încurajează debutul, dă un feed back, e în poziția de a lu-cra pe text și a recomanda volume pentru a fi publicate. Pentru că vremea poștei redacției, la care s-au raportat destule generații pe print, a cam trecut, locul lăsat liber trebuie umplut cu proiecte care să conteze. Din aceste considerente, i-am propus lui Gelu Diaconu să aleagă un eșantion reprezentativ de debutanți din perioada 2020-2022, în ideea de a crea o tradiție printr-o colecție.

Alexandra Medaru

Un dram de adevăr
În fiecare zi mă trezesc cu gândul că
până mâine am putea fi morți și
tu s-ar putea să nu știi toate secretele care
se ascund în mine – tenebre ale unei minți ce
nu are odihnă
în timp ce rulează pe bandă același film
despre o nenorocire care se repetă
din an în an
refuz peste refuz peste refuz
niciodată nu te-ai potrivit în lumea lor
Ți-ai vărsat sângele și măruntaiele pe o coală de hârtie
înainte să fii ținută în brațe de un bărbat
pe care îl iubești în timp ce te gândești la trădarea altuia
și la cum ai fi vrut să spui adevărul într-o seară care nu mai vine
înapoi
dar care te condamnă la nefericirea
cu care scrii versurile-n poezie
Întotdeauna-n ele
zace și un dram de adevăr