Ca motorul unui Ford din 1931 – Nora Iuga în dialog cu un cristian

20.00lei

Descriere

In cazul Norei, cartile nu sint totul si, asa cum nu avem prea multe exemple literare actuale, omul incununeaza opera. De-aceea ne-am permis s-o comentam impreuna in dialoguri mai vechi sau mai noi, in filme documentare si-ntr-un blog audio, pentru a mai trage de timp cu Operele complete. (un cristian)


 

Nora Iuga

Nora Iuga (pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino; n. 4 ianuarie 1931, București, România) este o poetă română, romancieră și traducătoare din limbile germană și suedeză. Este soția poetului George Almosnino și mama balerinului Tiberiu Almosnino.

Este licențiată a Facultății de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din București (1953). I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 și 1955. Lucrează ca bibliografă la Biblioteca Centrală de Stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Ziaristă la ziarele de limba germană "Neuer Weg" și "Volk und Kultur" (1977-1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră PEN-Club. Din anul 2000 deține funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secției de Poezie (inițiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor "Gellu Naum") în perioada 1999 - 2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor în 2002, membră în Biroul Asociației Scriitorilor din București în 2002.

Din 1985 este scriitoare profesionistă. Face lecturi publice în străinătate și primește numeroase burse. A început să scrie versuri în clasa a două la Institutul Catolic: în timp ce tatăl ei cântă la vioara un poem de Jeno Hubay, Nora Iuga a simțit o vibrație puternică și muzica a început să se transforme în cuvinte. Atunci a trăit pentru prima oară tulburătoarea atingere a inspirației. Probabil din această cauză, Nora Iuga nu suporta calificativul de profesionist în poezie și nu și-a făcut niciodată o meserie din scris.

La 79 de ani, Nora Iuga a devenit cel mai vârstnic blogger literar, în iulie 2010 apărându-i nr. 1 din "Girafa albastră", o revistă audio-video cu și despre autoare, pe care intenționează să o publice trimestrial.


un cristian

un cristian (pseudonimul lui Cristian Cosma, n. 1977, Buzău) este personal literar auxiliar, editor la Casa de pariuri literare, redactor la Observator cultural.

Între 1997–2007 a teoretizat și a pus în practică un parodic sistem editorial underground prin colecțiile etc.carmen și no name. Co-fondator al revistei de literatură Pana mea (2008), a semnat interviuri și a realizat suplimente în Observator culturalRomânia literarăFracturi (ambele serii), tiuk! și Ziarul de duminică.

A coordonat Biblioteca de poezie (lansat ca proiect în 2001 în Facultatea de Litere a Universității din București, din 2007 pe bibliotecadepoezie.wordpress.com), rețeaua de bloguri Micul Ftiriadi (fototecă, videotecă) și blogul Norei Iuga (noraiuga.wordpress.com).

A inițiat „Formula 1–Chat cu scriitori români“ (Observator cultural), a fost co-organizator de program la NoNameFest (2007, Club A) și al Colocviului Tinerilor Scriitori (2009–2011, Alba Iulia).

A participat ca spectator la Cenaclul Litere (condus de Mircea Cărtărescu) și ca fotograf la Cenaclul Fracturi (condus de Marius Ianuș). Nu e fracturist, nu e scriitor și nici nu crede că a trișat ideea de promovare a autorului român. În acest sens, a protestat împotriva organizațiilor reprezentative (2003, protest public alături de Marius Ianuș față de neincluderea unor volume de debut la premiile USR) și a editurilor „binefăcătoare“ (2003, protest la Bookarest față de „Editura“ Vinea).

A realizat numeroase materiale video cu scriitori români (mini-interviuri și documentare) și Târgul Alternativ de Carte (ediția I, mai 2010). A coordonat colecția „Biblioteca de poezie“ în proiectul editorial Ninpress–Charmides.

Din 2011 se ocupă de cea mai importantă filmofototecă literară, a lui Ion Cucu, editând și realizând interviul din Trilogia Ion Cucu (Cum ar arăta viața fără fotografie?Sala Oglinzilor și Fotograf la zece președinți).

Anunțat inițial în 2010, romanul Morții Mă-tii a fost retras după ce organizatorii Târgului Internațional Gaudeamus au cenzurat titlul în revista program (titlul apărea Morții Mă-…).

Fragmente din carte au fost citite în Cenaclul Euridice (condus de Marin Mincu) și au fost publicate în Paradigmatiuk! și România literară, dar și în antologiile Poate ne vedem (2010) și Deranj (2011).

Producător independent de documentare cu și despre scriitori (coordonatorul festivalului Emineschool.ro), a realizat peste 10 materiale independente de mediu și lung metraj: Sânge albastru / Angela Marinescu (r. Marian Baciu, 2012); 10x Observator cultural (r. Marian Baciu, 2013, selectat la ASTRA FILM FESTIVAL, în secţiunea Made in Romania); CDPL STORY (Literatura română scrie pe mine!) (4. Vlad Rotaru, 2014, selecție ASTRA FILM FESTIVAL); Keful celor de la Tiuk! (r. Vlad Rotaru, 2014, selecție oficială la Cronograf); Aici Nora Iuga (r. Vlad Rotaru, 2014, premiu pentru imagine la Docuart); Nino al meu (r. Vlad Rotaru, 2015); Bijutierul / Valeriu Mircea Popa (r. Vlad Rotaru, 2017); Poate că asta e fericirea / Constantin Abăluță (un fel de regie Nicu Rotaru & un cristian, Tripod Film & CDPL, 2018).

A realizat cărți-dialog cu: Florin Hălălău (Pe cont propriu, CDPL, 2017), Constantin Abăluță (Drumul furnicilor și câteva escale printre nori, CDPL, 2017), Nora Iuga (Ca motorul unui Ford din 1931, CDPL, 2016), Lucian Vasilescu (Sunt cel mai bun din acest spital, CDPL; 2016), Robert Șerban (Vorbesc în gând, cu voce tare, CDPL, 2016), Emil Barbu Popescu (Mac Popescu, CDPL, 2016), Doru Ionescu (Jurnal de rocker, CDPL, 2015).


 

Informații suplimentare

Anul apariției

2016

ISBN

978-606-8628-74-5

Nr. pagini

140