Oameni – Mihai Mateiu

Categorie:

Descriere

Una dintre cele mai mari virtuți scriitoricești este o frazare în care intenția nu e fățișă, explicită. Altfel spus: autorul reușește crearea unui întreg univers atât de firesc precum respiră. În ceea ce mă privește, nu încape nicio îndoială că volumul Oameni al lui Mihai Mateiu posedă această virtute. Pur și simplu îi cred fiecare rând scris, îl cred pe cuvânt. Desigur, amândoi provenim din lumi similare, dar nu acest fapt conjunctural mă face să simt și eu, asemenea autorului, însemnătatea ca atare a povestirilor de față, aceasta fiind acoperirea în aur a literaturii. (Bartis Attila)
O colecție de portrete puternice, luminate în mare măsură de aura unei izolări atent construite, o mână de oameni ajunși cu toții la câte-o experiență limită, acesta e în câteva cuvinte nucleul volumului de debut al lui Mihai Mateiu. Un jurnalist de succes își descoperă nemulțumirea față de propria viață în urma unui interviu luat unui excentric. Un adolescent învață să vâneze cu arcul, dar e pus în fața unui brutal atac surpriză. Un tip între două vârste e tulburat inexplicabil de o vizită la grădina zoologică. Un bărbat vorbește despre propria rutină de fier care a devenit cel mai important lucru din viața sa. Doi bătrânei au un secret și își petrec viața uitându-se la televizor. Dincolo de aparența calmă a „oamenilor“ imaginați de Mihai Mateiu se cască hăuri neliniștitoare, frici nerostite, frustrări chinuitoare, obsesii și dorințe de nemărturisit. E vorba de o carte curajoasă, nu doar pentru că îți trebuie curaj să debutezi cu un volum de povestiri de câteva zeci de pagini, ci mai ales pentru că Oameni propune o scriitură care sună altfel decât cea mai mare parte a prozei tinerilor scriitori în vogă. Limpezimea, concizia, precizia, acestea sunt principalele sale calități. (Rareș Moldovan)


 

Mihai Mateiu

M-am născut în 1976 la Târgu-Mureş. Acum trăiesc în Cluj, e un oraş bun pentru mine.

În 2003 Tribuna mi-a publicat primele două povestiri. De atunci, textele mele au apărut în diverse reviste: Familia, Apostrof, Noua literatură, Tribuna, Magyar Napló, Helikon, Egophobia. Câteva proze scurte au ajuns în antologiile Az ev muforditasai 2008 (Magyar Napló, 2008), The Aesthetica Creative Works Annual 2009 (Aesthetica Magazine, 2009), Minimal (Mirador, 2009) şi Echinox (Echinox, 2011).

Literatura e o alegere asumată. Ca scriitor, mă consider mai degrabă un muncitor decât un intelectual. Încerc să-mi cunosc meseria cât mai bine, să fiu cât mai profesionist, să nu fac compromisuri – cred că datorez asta celor care mă citesc.

Am câtiva prieteni scriitori, dar nu aparţin vreunui grup literar.

Ţin mult la simplitate, la bunul simţ, la integritate.

Sunt dependent de mişcare, de activitatea fizică.


 

Informații suplimentare

Anul apariției

2011

ISBN

9786068342313

Nr. pagini

102