și plath dansa prin bucătărie – Denisa Ștefan

Descriere

Ediție sonoră* în lectura autoarei

*Edițiile sonore pot fi ascultate prin scanarea codului QR afișat pe ultima pagină a cărții (chiar și ca link). Linkul/codul facilitează accesul la mediul digital pe care e stocată arhiva audio. Nu se poate vinde codul/linkul fără achiziția fizică a cărții (de unde și denumirea de ediție sonoră și nu audiobook, care presupune un suport fizic de stocare).

într-un oraş din altă lume se ascund injecţii înfipte în nervi
şi doze de suc din care a ieşit gazul
faţa trebuie spălată înainte de cutremur altfel nu se observă cenuşa şi nici
cearcănele
ascuţite până în măduva oaselor un pui de focă zace în grădină aşteaptă
un apel important
nu s-a mai mişcat de câţiva ani de pe şezlong dar e convins că aşteptarea
lui are capăt
până la urmă toţi ajungem în acelaşi loc sub acelaşi soare poate
cu plămâni mai albi sau fără plămâni
în orice caz puiul de focă străluceşte vibrează se ascunde în oglinzile
vecinilor
şi aşteaptă o nouă erupţie sau un apel important nici noi nu mai suntem
siguri

Din spatele degetului mijlociu adresat vrăjelii publice și private, poeta își mînuiește instrumentarul de expresie cu o precizie și o parcimonie demne nu de un debut literar, ci de un manifest. Cu o privire tăios-zîmbitoare, o țigară în colțul gurii și degetele rulînd-o pe următoarea în marsupiul hanoracului, mi-o imaginez pe Denisa Ștefan parafrazînd-o pe Lady Lazarus: A muri este o artă. Și sînt super-bună la asta.

                                                                                                                                                                                   Sorin Despot

Volumul de debut al Denisei Ștefan se dezvăluie cititorului ca un Om ilustrat pe a cărui piele prind viață tatuaje multidimensionale. Doar că ele nu redau micronarațiuni dintr-un viitor al altcuiva, ci dintr-un trecut personal, îndepărtat sau recent, autoficționalizat sau pur ipotetic. În acest univers poetic, definit de acceptarea senină a cruzimii și a morții, trecutul pare doar un pasager pe bancheta din spate a automobilului din Pulp Fiction, spre care cineva se întoarce pentru a-și lua rămas bun. Pariez deci pe vocea puternică a Denisei Ștefan!

                                                                                                                                                                                       Ana Pușcașu

Nu poți citi poezia Denisei Ștefan fără să te scufunzi cu totul în coşmărescul unei familii dezabuzate, fără să ai permanenta senzație de apăsare, fără să “dansezi prin bucătărie” cu graţia unui călău care își caută următoarea victimă. O poezie ca un videoclip fragmentat, cu imagini blitz care îți rămân pe retină, cu flash-uri imprevizibile și totuși atât de familiare. Walking dead in the middle of nowhere. Traumă, anxietate, angoasă socială, izolare, pandemie, caricaturizare brutală a singurătății. Odată ce ai urcat în caruselul poeziei Denisei Ștefan, nimic nu te mai poate opri. O voce puternică, tăioasă, percutantă. De neratat.

                                                                                                                                                                             Oana Cătălina Ninu