Trecerea în alt ocean – Constantin Abăluță

80.00 lei

Categorie: Autor:

Descriere

Anul apariției: 2018

Format: 110x180mm

Nr. pagini: 78

ISBN: 978-606-990-056-7


Trecerea in alt ocean este al patruzecilea volum de poezie al subsemnatului. Drumul furnicilor a fost al douazecilea. Simt ca acestea s-ar putea sa ramana cele mai importante volume ale mele. Prin simplitate, concentrare si directetea abordarii temelor. Prin lipsa oricarei emfaze. Prin empatia fata de lucrurile si vietuitoarele acestei lumi, in care omul este o prezenta nu intotdeauna de bun augur. Omul: o enigma invaluita in prea multe cuvinte. Acest volum asi propune sa descopere omul mai curand prin taceri revelatoare. Si prin emotia umbrelor lui pe obiectele cotidiene.
Constantin Abăluță

Șapca

În dimineața asta îmi pun șapca în cap
Și-o pornesc pe străzi
Poate e ultima șapcă
Poate sunt ultimele străzi

Nu știu exact unde mă duc
Dar acolo unde ajung pot să stau cât vreau
Pot să zâmbesc sau să mă-ntristez
Cu firescul cartofului răsărit printre brândușe

Acolo e de mine
Mă plimb de colo-colo
Și nimeni nu moare de ciudă

Secunde privilegiate
Secole în viteza a cincea
Șapca răsărind printre brândușe

Scăunele

Decembrie cu soare
Ultimele zile ale anului
Ca niște scăunele goale
Adunate în jurul unui foc

Mi se pare mie sau ceva nemulțumește
Scările și coridoarele acestei lumi
Ferestrele au locuri de citit
Balcoanele au locuri de fumat

Pentru cine oare
Unde sunt cei ce citesc
Cei ce fumează

Nu-i văd
Nu văd decât scăunele goale
Adunate în jurul unui foc


Constantin Abăluță (n. 8 octombrie 1938, București) este un arhitect, poet, prozator, antologator și traducător român, căruia i s-a retras premiul național de poezie, Premiul national de poezie Mihai Eminescu, ediția 2019, acordat la Botosani, întrucât poetul nu a putut fi prezent fizic la decernare din cauza unei probleme de sănătate din familie.

Este diplomat în arhitectură (1961), pe care a practicat-o pâna în 1969. A debutat editorial ca poet în 1964. A mai scris și proză, teatru și dramatizări pentru radio. Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluță se descrie ca un poet al banalului. Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuși, în spatele exteriorului banal și absurd, se ascunde o realitate dură.

În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanța, 2000), alcătuită de Constantin Abăluță, prezența unor poeți fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd își acordrează liric sensibilitatea cu expresia, poeții mărunți pot produce poeme antologabile.

(Wikipedia)