Deviații de Stereo – Ioana Cristina Casapu

Categorie:

Descriere

Proiect co-finanțat de AFCN


Deviații de Stereo este un roman scris între 2006 și 2011, distins cu mențiune la concursul de debut literar Unicredit Țiriac ediția 2011 și revizuit de autoarea Nora Iuga.

Construit pe baza unei serii de schițe și pasaje de proză scurtă creionate de-a lungul a cinci ani pe un blog cu titlul omonim, Deviații de Stereo este o analiză colorată și pe alocuri ironică a generației Facebook și a felului în care viața acesteia, trăită pe jumătate în concret și pe cealaltă jumătate online, se transformă dramatic. Iubirile, prieteniile, bețiile la spartul târgului în club, întâlnirile la cafea și despărțirile făcute cu block și spam, toate se schimbă la față și capătă această nouă dimensiune, în care odată intrat, percepi și trăiești viața cu un atu sau un deficit în plus: butonul de Like.

Pe vremuri, un tip îți spunea “îmi vine să mușc din piciorul tău”. Acum îți scrie “îmi vine să-ți dau share la poză”, și ridici din sprânceană cu îndoială presărată cu hashtags:

#ofundeamajunscutehnologia. Cunoaste-ți aproapele pe facebook și îl vei cunoaște și-n viața reală e gândul care le sâcâie pe personajele din Deviații de Stereo, amestecate într-un vârtej constant al nopților petrecute în cluburile underground ale Bucureștiului, al concertelor cu trupe străine, al ieșirilor cu prietenii dupa 18 ore de muncă în agenție și al încercărilor mai mult sau mai puțin reușite de a lega un angajament emoțional sau erotic cu o altă persoană.

“Facebook are timeline şi vede tot-tot, şi atunci când crezi că nu vede şi-ncerci să te ascunzi, ţi-arată, pe bucăţele, cine erai acum nu foarte puţine luni, nu foarte mulţi ani, când ţi-ai declarat viaţa aici, în învălmăşeala asta de etichete, cereri de prietenii, plăceri vinovate şi îmbrânceli. Ţi-arată cine erau şi amicii pe care nu i-ai întâlnit niciodată. La început e foarte amuzant, e o restrospectivă drăguţă, e ca atunci când foloseşti cuvântul “drăguţ” pe messenger şi e ca şi când îţi vine să vomiţi. Apoi te uiţi mâhnit la tine, la ei, la cine eraţi, râzi, că ce poţi să faci altceva, la trecut, ca prostul la sat, îţi spui că erai, că eraţi tineri, nepăsători, imaturi, gălăgioşi, simpli, tâmpiţi în seninătatea voastră de la început de viaţă, început de joburi, început de inimă. Cauţi motive generoase pentru starea ta curentă, îţi proslăveşti blazarea, cinismul e un lucru bun şi, mai ales, dobândit. E ca o primă de Crăciun pe timp de criză, e recompensa după ce te-ai tăvălit un an doi trei prin căcat şi te-ai simţit cel mai singur, netot, neom, neiubit dintre Pământeni. E lumina de la capătul Controlului. E înţelepciunea amară care te face acum inabordabil şi exigent în privinţa prietenilor, trupelor pe care le asculţi şi ciorapilor Paul Smith cărora le rupi eticheta dimineaţa pentru că ai văzut într-un film că e mai simplu să-ţi tot alimentezi stocul de şosete decât să le speli. Uneori te simţi bătrân, alteori te simţi fraier. Alteori, zburdă în tine un soi de fluture mare al dimineţii iubirii, pe care îl scoţi afară imediat cu o spălătură stomacala pe bază de shoturi. E totuşi, ceva periculos şi nesăbuit să te îndragosteşti acum. Ţi-ai pierde toată credibilitatea, te-ar podidi fricile, ar fi de neconceput. Postezi ceva pe facebook în legătura cu asta, pentru că ţi-ar fi plăcut, totuşi, să te mai îmbeţi din inocenţa aia pe care, dacă n-ar fi existat unealta asta socială care să-ţi amintească cum te-ai prostit cu înaintarea în vârstă, n-ai fi uitat, desigur, că o ai.”

Facebook se pricepe să aducă oamenii împreună, să îi facă să socializeze, dar e un meșter iscusit și la stângăciile alienante care vin odată cu viața trăită pe net. Deviații de stereo vorbește despre confuzia, plăcerile și dramele tulburi ale unei generații despre care s-a vorbit mult în studii, în presă și în cărți (Y), ce funcționează dupa motto-ul Let’s just have sex, ‘cause love will tear us apart again*, rămânând în același timp o pledoarie pentru căutarea celuilalt într-o mare de necunoscuți sau de pixeli, în care fiecare colț de stradă sau fiecare nou friend request te face să dai nas în nas, din nou, tot doar cu tine.

*joc de cuvinte după piesa de referință a trupei Joy Division/Love will tear us apart

Ioana Cristina Casapu

Ioana Cristina Casapu s-a născut la București. De formare economist, a ales scrisul ca mediu de expresie, și fotografia ca mijloc de comunicare atunci când a simțit că nu-și mai găsește cuvintele. A urmat o carieră jurnalistică din 2006, în paralel cu afilierile la diferite agenții de publicitate locale. În 2014 a deschis propriul birou de creație, colaborând în proiecte de producție media, de comunicare și la expoziții și festivaluri de artă contemporană din București, Barcelona și Berlin. Este producătoarea proiectului de fotografie internațional Romanian Polaroid Photographers. Din 2015 își împarte viața între București și restul lumii, ca director de creație. www.ioanacasapu.com

Informații suplimentare

Anul apariției

2011

ISBN

978-606-8628-78-3

Nr. pagini

152