Între un coșmar și o fotografie frumoasă – Ana Paraschivescu

Descriere

Iulia și soarele

Iulia se născuse pe o planetă îndepărtată

O planetă fără soare

Acolo era întuneric și

Iulia nu știa ce culoare are părul ei

Dar ea purta pe umeri soarele

Ființele astea ciudate circulau

Pe întuneric

Iulia avusese ceea ce se cheamă

O copilărie fericită

Sau așa crezuse

Mama ei iubea jocurile

Cel mai mult jocul

De-a v-ați ascunselea

Tatăl ei o iubise foarte mult

Dar emigrase pe pământ

După ce își vânduse apartamentul

Și îi lăsase o mașină

Pe care Iulia o privea neîncrezătoare

Soarele de pe umerii ei

Nu încăpea în mașină

Iulia mai crezuse că

Va fi fericită pentru că

Toată lumea credea că e frumoasă

Și deșteaptă și talentată

Erau îndeplinite toate premisele

Eu nu o cunoșteam pe Iulia

Dar universul e misterios

O rază a ajuns într-o zi pe pământ

În timp ce încercam să inventez o poveste

Și mergea greu

Am prins raza și am vrut să o arunc

Dar cum am atins-o am înțeles

Că Iulia poartă soarele pe umeri

Și nu știe

De atunci tot încerc să îi spun

Vreau să o rog să-l țină bine

Soarele e foarte sensibil

Se poate sparge dar asta

Nu e cel mai rău

Dacă se stinge

Se va ridica de pe umerii ei

 

povești de la bloc

Aburii ies din covrigii calzi

Pe Madona Dudu trec mașini

Printre mașini staționate

Am visat că pictam un ciob

Că am căzut cu piciorul stâng

Într-o groapă cu apă murdară

Domnul Belu își uda grădina

Era vară la bloc iarba era verde

Apa acoperise iarba

Domnul Belu a murit

Apartamentul l-am vândut

Grădina e singură

Domnul și doamna Belu

Aveau o nepoată

Aveau un pick-up

La care ascultam povești

Doamna Belu făcea prăjituri

Nu le mai știu gustul

În bucătăria ei era soare

Stăteau pe sud

Poate de-asta am plâns

În hohote când a murit

M-a luat prin surprindere

Deși toată lumea știa

Că inima ei nu mai rezistă

Eu și domnul Belu

Ne uitam ca proștii

El s-a hotărât să nu-și revină

Eu am plecat la școală

Era o dimineață rece

---