țara transformată-n vînt – michael astner

Descriere

„O carte puternica – pentru cine e sensibil la ultrasunete.“ (O. Nimigean)

„De scris poezii m-am apucat, ca sa zic asa, tirziu – abia pe cind am decis pentru prima data sa nu ma duc in traditionala tabara de schi organizata de Liceul de Matematica-Fizica Nr. 1 din Sibiu (Brukenthalul) in fiecare vacanta de iarna la Cabana Prejba. Asta in ideea de-a invata care-i treaba cu cromozomii&co. pentru admiterea la Facultatea de Silvicultura din Brasov. Dar gindul nu prea mi-a stat la manualul de biologie din clasa a XII-a, iar gindurile-mi fugeau care-ncotro – unele spre scris. Ajuns student la Iasi (via Brasov, unde am studiat doar trei semestre, si Sibiu, unde am lucrat ca muncitor necalificat la B.A.T.M.A. 32 si am cunoscut-o pe scriitoarea Ricarda Terschak!), m-am apucat la un moment dat sa-mi traduc poeziile – ca sa le poata citi si colegii de la Filologie (printre care s-a aflat, evident, si Ovidiu Nimigean) si sa putem discuta «cu textele pe masa».

Volumul contine, deci, poezii scrise mai intii in germana, pe care le-am tradus apoi in limba romana, si poeme scrise direct in romana. Unele dintr-acestea chiar in anii studentiei. Ca fapt foarte divers, dar cu tilc, in 1988, aflindu-ma in tabara de presa de la Busteni, m-am trezit inghiontit de amicii mei de la Dialog sa ma duc si eu sa citesc la cenaclul organizat de Laurentiu Ulici in cadrul taberei de creatie ce se desfasura in paralel. «Bai, cum sa ma duc eu sa citesc acolo?!?» «De ce nu, hai, ca, uite, de la Iasi nu-i nimeni!» Pina la urma m-au convins. Si uite asa am ajuns eu, sas din Sibiu, sa reprezint la acel cenaclu tot Iasul universitar! Si-am citit vreo cinci texte, printre care drum de tara si despre Venetia. Si mi le-a facut unul negricios si cu mustata bogata zob. Si m-am trezit aparat de o studenta din Bucuresti (din pacate, nu i-am retinut numele) si de Andrei Bodiu. drum de tara chiar a si aparut apoi in Amfiteatru, intr-o selectie facuta de Constanta Buzea. despre Venetia, desigur, n-avea cum sa apara.“ (Michael Astner)